Music in Photography

Listeners - in Brussels

2011-12-08T23:45:00.003+02:00

Listening to your own soundtrack while enjoying a beer and watching people passing by doesn't seem lame at all. On the contrary.

Somewhere in Brussels on Anspachlaan...

Listeners - Emilio & Jose in Madrid

2011-12-06T20:35:00.003+02:00

I've met Emilio and Jose this summer in Madrid. If you're walking on Calle Gran Via you can be sure you will see them. They have their own spot across the Telefonica building. Everyday it's the same and they look like they're getting ready for the stage. Some real Rolling Stones I should say. In terms of music I think you can pretty much guess what do they listen to. But still, I had to ask. So here it is, Judas Priest!

Listeners - in Madrid

2011-12-04T22:40:00.002+02:00

There are so many blogs to follow but we don't have the time to do that. My favorite one which I follow on a daily basis is The Sartorialist. It's just a street fashion blog but I believe it's the best there is. Actually it's becoming more than just a simple street fashion blog but I'll let you see that for yourself.

That blog and my passion for music gave me an idea about a year ago. You see, I always wondered what music do people listen to. Do they really fall under the Radio and TV stations targets or they simply just listen to a totally different music. I find myself sometimes just skipping through the Radio stations without finding anything to like. Just the same ol' dance music and the made "hits" by the stations. Maybe the real hits are unknown to us just because we don't know how many people are listening to them. Or you could just ask them.

Well, until I made my mind about starting this project of course there were others out there doing the same thing. Asking people on the streets what music do they listen to. But I think that's something that could go on forever. Just see the trends and not only in music, but also in fashion because lately headphones have become a fashion statement throughout Europe. Brand stores like Bershka have launched a line of headphones with their latest collection and all around the world people are not just listening to music in their headphones, they are actually wearing the headphones. In different shapes and sizes they've become real accessories.

So, we'll just have to find out what kind of music people do listen to, or in some occasion we have to guess based on their looks. The above picture was taken in Madrid outside a fast food restaurant and that was the point I asked myself, what music is this guy looking to hear right now? What do you think? All I know is that right now I'm listening to the following song:

The Concrete Concert

2011-11-23T22:55:00.003+02:00

Last week, Sound Choir was in Basel, Switzerland and so was I. How did we get there? Well, it all started last year in Macedonia at the Ohrid International Choir Festival where we have met with the Maennerstimmen Basel men choir. I knew from the moment I saw in their program Lux Aurumque by Eric Whitacre that this was going to lead somewhere. And it did.

The guys were very friendly and we had some nice time together and we kept in touch over the year. So that in fact we decided to have a concert together and we've been invited to sing in their home town this year.

From the few words above one can draw a simple conclusion: I am a very lucky man! Switzerland is awesome and these guys are great singers. They have powerful voices and you can sense immediately the level of music education they have. Some of them are singing since the age of 10, some practice music as a profession, others are just like us in Sound Choir, very passionate about choral music. One of the other things they have is that they are very united. It's like a brotherhood and that creates a great bond between the members of the choir. They do not gather only at rehearsals but also they party together and hang along together. To make an idea of how this choir sounds like I've recorded their version of Lux Aurumque during our concert in Basel.

The concert was held in St. Anthony's church and is the first church that was built integrally out of concrete. That may not sound very charming but if you take a better look at the place you start seeing the whole thing with different eyes. At a later hour it reminded me of the "Mines of Moria" from Lord of the Rings. Endless repeated structures creating distant echoes.

I've made a short movie capturing our trip to Basel. You'd might notice some images that do not relate with Switzerland but that's only because we've made a stop in Stuttgart, Germany before we've reached Basel.

Before I end this post I wanted to say that from all the choir tours and competitions I've participated with Sound Choir this was by far the best organized. I mean, the guys from Maennerstimmen really put some work in this invitation and they have given us one of the best city tours we've ever had. Thank you, guys!

It is now time to invite them to our home town and show them the same appreciation. Hopefully that will happen next year...

FGE Review - El Banch

2011-11-02T20:15:00.005+02:00

Good thing about a festival the size of "Enescu" is that you can expand your audience target by including more than classical music concerts. And that is something that the organizers of the "George Enescu" Festival have taken in consideration for a long time. Besides the well-known concerts with the greatest orchestras of the world, the Festival provides different other areas of interest like world music or jazz concerts. Even ballet representations are among the Festival's program. This is quite great because also dance enthusiast can enjoy this Festival and are able to meet the best dance ensembles and groups from around the world. I remember that in 2007 edition I had the privilege to see the Bejart Ballet Lausanne live on stage. Unfortunately, Maurice Bejart died two month later.

This year I've seen El Banch, which is the National Ballet from Chile. It has quite a long history dating back from 1945 and is now being directed by Romanian choreographer Gigi Caciuleanu. Another motive to be proud and present to the show.

I have to say though that I hate ballet. I despise it! But I'm just referring to the classical one. There's nothing that could bore me to death more than classical ballet. Opera too, but that's another story. But modern ballet or contemporary ballet it's a different story. It's actually upside down. It has almost no relation to the other. Perhaps is the visual expression of what happened in music also. Choreographers like composers just wanting to get out of the composition rules that have been there for ages. Just express the feelings inside and showing the possibilities of the human body, without wearing a "tutu". Modern ballet it's more intimate for me and probably that's why I like it so much. I may not understand it all the time but that's even better because it makes me want to understand it.

El Banch came to the Festival with an impressive and interesting show. It was an evening with Bach reinterpreted. Not his music of course, but one vision of movement coming out of his music. Noche Bach was a great performance and the only thing that really bothered me was the music. The Bucharest National Theater, where the show took place, doesn't really have the best acoustic speakers in the world and if you want to play Bach from a CD you really need great acoustic otherwise it will get very pithy and noisy and disturbing. But besides that, just the idea of combining a modern dance interpretation using such an old soundtrack made the show very successful. It was almost a paradox that your ears could hear such strict composition and your eyes were following such free expression of body and mind.

I recommend everyone to go to this kind of ballet once in a lifetime. Forget about the "tutu". It's still time to discover new things. And maybe looking at those dancers on the stage will make you question yourself about your body weight and condition. And watch out, among the spectators you'll definitely find other ballerinas and dancers too. Skinny bitches all around you. Start sucking it up!

The King's Music

2011-10-25T20:45:00.004+03:00

90 years ago a King was born. Today is the birthday of Michael I, King of Romania. He is the only monarch alive who witnessed the Second World War. I like history but I am not a historian so I will not get into details and controversy over what is best for a nation, but I do like the monarchy and some aspects of it. First of all, a King is an educated person. So from the beginning you have a role model in front of you. All the etiquette, the traditions and protocol impose respect and admiration. I was always impressed by the Countries where there is still monarchy due to the fact that you could sense the level of education and civilization. So I wonder, what is better? To have a King in front of you who impose respect through his attitude or to have a semi-bold president who laughs like an ordinary moron? I would always choose the first. Because the King or the President or whoever rules a Country is a role model for his people. Perhaps that's why we are who we are day by day. Because we have such great models to follow.

But what's the King's Day have to do anything with music? Well, actually there were some events put in place by the Royal Family in order to anticipate the King's Birthday and one of them was the releasing of the King's Music CD. The name says it all and I just bought it today out of interest.

I am trying to start a project in which I would like to find out what kind of music people listen to, rather than watching music TV stations and believing that's the trend. For this I would have to ask people what do they listen to whenever I have the chance. But what better moment to start this project than now? I am able to find out what kind of music a King is listening to.

So, what music do King Michael of Romania is listening to? Classical music of course, right? Yes, but not only that. I advise everybody to purchase this CD because it contains some surprises one which I will share with you now. So, this is a King's music:

FGE Review - Venice Baroque Orchestra

2011-10-17T21:49:00.006+03:00

Not only that the "George Enescu" Festival ran for almost a full month but also there was more than one concert per day. As I said before it was a true music marathon. Run from work, go to the 7.30 Palace Hall concert an immediately afterwards to the night concert at the Atheneum. Yes, there were also night concert during the Festival.

I have to be sincere from the beginning. The old timers have beaten me. I was sooo sleepy at some point during these night concerts and I was watching in shame how old people were standing straight up in their chairs listening to the concert. I don't know what they were on but I know I was nearly holding my head up. And not because it was boring. On the contrary. The night concerts were something spectacular. Something that took you back in time! Way back in time...

The first night concert I attended was with the Venice Baroque Orchestra. The name I think says a lot of the ensemble. I'm not such a big fan of the baroque period, perhaps more of the previous periods but the moment you hear this music live, it really changes your perspective. Let's say you've been to a classical music concert and you kinda know how the instruments look like and how the artists play those instruments. Well, what you first notice about these ensembles is that they're really trying to play their instruments as they were played during that time. And also some of the instruments are very old and of great value. It's a pity that during the Festival we are not able to learn more about these incredible instruments.

The Venice Baroque Orchestra has a history since 1997 and have come to the Festival with a repertoire which included works from Vivaldi, Tartini and Albinioni. In fact a lot of Vivaldi. Think about it. The man wrote more than 500 concerts! I always wondered if the women were so ugly back than that all you could do is to stay indoors and compose so much music. Or perhaps because he was called the Red Priest because of his hair color and being a member of the clergy.

Anyway, what I like the most is the atmosphere of these type of concerts. It's like suddenly the music takes you back in time and you are actually at a royal court during a banquet or something. Is not only the music but also the musicians who manage to provide a perfect mood. Their passion for this music can only impose respect from the audience. You just have to sit back and enjoy the performance and at the end you might bow before the musicians instinctively only to realize then you're out of place. But let's watch a sample of what they are doing.

The Venice Baroque Orchestra has invited as a soloist Giuliano Carmignola, who was born in Treviso, Italy. He is also a world acclaimed violinist and was raised in the spirit of Vivaldi's music. Needles to say that he has a specific Italian charm that made some of the ladies to faint a little. Regardless of this, his performance was extraordinary and I could swear Vivaldi was somewhere there listening to his own compositions. Especially in the end, when the ensemble offered the public as a bis, one of Vivaldi's Seasons. The speed was exceptional. And so I began to listen again to baroque music and I hope the orchestra will be invited again in the future editions of the Festival. Until then I have to find out what are the old people taking so they could stay up all night.

FGE Review - Residentie Orkest

2011-10-15T21:38:00.007+03:00

The XXth edition of the "George Enescu Festival" has ended but I didn't get over it. Even now I listen in my car to Tchaikovsky's 6th Symphony - Pathetique on repeat. And considering the fact that I cannot listen to a concert in peace and I always find the urge to take my photo camera with me, let's review some of the highlights of the Festival.

The first day of the Festival is the most important one. Not only the enthusiasts and fans are meeting again after 2 years but also a lot of personalities and VIPs are attending so they can be noticed participating in such a cultural display. They all put on the best suites and clothes but forget their manners. But that's another thing that I've already covered in a different post.

So, being the most important day of the Festival it is indeed a difficult job for the opening orchestra. This year we were delighted to have been greeted by the Residentie Orkest from Hague.

Having a history of more than 100 years the Residentie Orkest did a tremendous job on opening the Festival. The chief conductor is Neeme Jarvi but this time the orchestra was conducted by Romanian conductor Christian Badea. Over the first two days of the Festival they have chosen a varied program including of course one of Enescu's works. It is a tradition to have at least one of Enescu's pieces in the opening concert. This year the Hague orchestra has decided to play the First Symphony in E flat Major op. 13. What other Enescu's works could have been more appropriated for the opening? Here it's how it sounds (under a different version)

I know that Enescu is not really understood by everybody and some people have ears only for Bach, Mozart or Beethoven. I'm sure there are others who'll tell you that it's just a Festival and not one of Romania's greatest composers. I'm not going to tell you who he is. Anyone can search that information on the internet or by reading a book on the matter, but all I'm saying is that everybody should take time to acknowledge his music. Because in the end you'll find probably one of the best composers that ever lived. And it is recognized by the foreign artists and orchestras more than it is in his own Country. Of course there are some works that make me cut my wrists but I also have discovered some composition that really left me breathless. Some of them during this years Festival.

Other than that, the Hague Orchestra has offered to the audience in the first day Shostakovich's 10th Symphony, one of those works that cannot let anyone fall asleep in the concert hall.

In the second day the program turned out to be more interesting. We had a first time audition from the Romanian composer Dan Dediu which is Atlantis, then Grieg's piano concert in A minor and in the end the Fantastic Symphony from Berlioz. Well, that in the end really broke my mood. I didn't like it :)

But I was actually very impressed by Dediu's work Atlantis. I practically hate contemporary music and most of the contemporary composers. I stand the classics, I love the romantics but this? It's pure pain for the ears. Most of the works are not even interesting and really I do not want to be a doctor in music so I can understand what the hell they've composed there. But not this one, not Atlantis. It's one of the best contemporary compositions I've ever heard. It's something that makes you raise your head in attention and stay like that throughout the performance. The name says everything about the work and I really hope that I will hear it again pretty soon.

After that it was time for a great legend to walk the stage. Pianist Dan Grigore came to perform Grieg's concert. Except his artistic qualities he also has a somehow different reputation. That of a very strict person and conservative. When I was little it was said that during one of his concerts a person entered the concert hall while he was playing the piano. He sensed that and he stopped playing the piano immediately and walked off the stage not to return. Since then nobody is permitted to enter the concert hall after he has entered the stage. I don't know if that is just an urban legend, but tell that to a kid and I can assure you that you will think twice before entering a concert hall after the concert has started. But I also know that during his Grieg performance this year, mobile phones ringtones could be heard several times. Not everybody seems to know about this urban legend.

But before I end this post let's here how Grieg's concert sounds like. Because it is awesome indeed! And I'm sure everybody knows it from different TV shows, movies and commercials. This is something that clearly is going to my classic playlist.

Amaro Del - World of Real Gypsy Music

2011-10-09T19:11:00.006+03:00

What is the first thing that comes through your mind when you hear the word Gypsy? I guess nowadays we associate it with the flocks gathered on the outskirts of European cities living out of people's mercy and naivety or stealing or even raping and killing. You might associate it with filth, bad smell, fear, hate, destructive behavior and you can go on forever. I don't know how many good things can anyone tell you about a gypsy these days. Of course, except those morons like Madonna who preach on stage about human discrimination without even knowing what the hell are they talking about.

But I guess humanity is yet to comprehend all living styles. And with that, every ethnic group gets tagged and anyone can go by that tag. And is not a tag that you can simply untag. And that's a pity because there's more about gypsies that meets the tag.

And in what better area do they exceed if not in music? All the most hated people in the world also have the best music in the world. I'm talking about the blacks, the gypsies, the latin americans, the jews... Ok, maybe not the jews :)

Don't get me wrong! I'm not talking about today's Romanian Gypsy music. That horrific greek-turkish-plagiated-pop saga that never seems to end. I'm talking about real Gypsy music. That heritage that the Balkans had to offer and not many took advantage of it. But still there are some who show us that Gypsy music still lives on. Just listen to this!

The moment I heard those guys I've remembered about Bregovic and Kusturica. Partly because those guys are a Serbian Gypsy band called Amaro Del and because the sound of their music is distinctive. They definitely don't wear that negative tag. The band was formed in 1988 and it start collecting the traditional Gypsy music from the Balkans and furthermore. Their music repertoire includes Poland and even Russian traditional Gypsy music. And you can sense you've switched from one place to another due to the local specifics that can also be felt in music. Of course Serbian is more energetic and Russian is a bit colder, but still we're talking about Gypsy music and nothing can be that cold.

Amaro Del is formed now from Darko Zezelj - guitar player and back vocal; Marko Vilovanovic - guitar player and back vocal; Aleksandar Radojicic Sojka - percussionist; Milena Bozovic - contrabassist and singer and not last the founder of the group, leader and singer Branko Spasojevic. You wouldn't say they would have to much to offer in a group of 5 but the band has actually all that it needs. And most important, if all Gypsy girls would look and sing like Milena...

In the end it turns out to be a good mood for everyone. People are dancing and forget about the ethnic differences and all of that just because of the music. And that raises a very important question. How come you can end up hating people but the moment you listen to their music you begin to love them and forget about everything? Never underestimate the power of music because only through music you can see the real nature and understand the emotions of humans.

Try to follow these guys and go to one of their concerts because they visit Romania quite often. You can check their website and also be sure to find them in Taverna Sarbului restaurant, where else if not there? It's an interesting experience and can make you understand about the real music of the Gypsies. It's our cultural heritage even if we accept it or not.

DUB FX Jungles back to Romania

2011-10-03T00:23:00.005+03:00

Incredible atmosphere Sunday at club Fabrica in Bucharest. Dub FX has returned in Romania for another electric concert. Some people just have to much energy. This guy can keep it up forever and I just hope his voice will last forever because he's not singing lullabies to little children but instead he's beatboxing like there's no tomorrow.

Ok, so we've heard so many beatboxers, no surprise there. Also, for the more specialized and passionate we also know about the loop stations and effects machines and what they do. But combining them results in something that music was waiting for a long time. I mean, I'm really tired of all the shity music it keeps on playing on TV and Radio today. The same ol' dance music "performed" by all the crying and affected boys and semi-naked girls singing about "love". All day long that simple basic beat over and over again. Like there's no imagination anymore.

This guy instead, Benjamin Stanford, was lucky enough to have a great voice and passion to do something that is not that really complex if you think about it. If you want to create a beat you already have it in your head you'll have to tune and set up your synth gear in order to produce that beat. And it can take forever sometimes. But what if you could sing it right away. And then sing the base line and add one instrument at a time.

Well, you can only do that if you are a beatboxer. And you have to practice a lot to become a beatboxer as he explains in the video below.

After that you have to figure it out how to combine all the sound that come out of your mouth. I've heard some beatboxers singing on two or even three voices (of course those are only tricks) but the posibilities are limited. The only thing you can do (if you want to be the only one who gets paid at the end of the concert) is to buy a loop station which practically records in real time whatever instrument your playing or singing and it automatically plays it in a loop if you want, so that you can start recording another voice or instrument. And all that is done live. So here's how he's doing it and the gear that he's using in order to get that music style he has.

But enough about the logistics. The thing is this guy can create an incredible atmosphere by himself. Usually he's backed up by his fiancee Flower Fairy but this time he came in Romania with hip hop artist CAde. Not only that they've put in a great show and I was wondering how much time can this guy use his voice but they've brought back jungle music once more in our hearts. When was the last time you listened jungle music? In the 90's right? Kinda makes you remember what music we were listening then and what kind of music kids listen today.

I wish I could post some video clips from Sunday's concert but unfortunately I was way to close to the speakers so the sound from the clips got distorted 100%. And that's a shame because he actually performed a new song that was only heard for the first time in Cluj on Saturday and Bucharest on Sunday.

Hope you'll pay more attention next time he comes back because I'm sure he will do it again and this is something really not to be missed. Try to evolve and pass the dance music stage. It's time to experience a whole new thing.

Early Music Concert Today - Cand Bizantul Eram Noi

2011-09-29T17:21:00.006+03:00

Early music band Anton Pann is hosting a great concert today at the Romanian Cultural Institute in Bucharest by inviting a traditional music band from Turkey.

Anton Pann band has a history of 7 years and it is one of the most recognized early music ensembles in Romania. Their desire to better discover and understand our own musical tradition offered us the possibility to get in touch with our own roots despite the fact that we might not agree with that all the time.

In today's concert they are inviting a band from Turkey called Bezmara Topoglu so I am quite sure this is going to be very interesting. I can hear the sound of percussion instruments already...

The concert will start at 19.30 local time at the Romanian Cultural Institute.

End of the Festival

2011-09-25T12:42:00.006+03:00

I've start searching the internet one day to see if there is another Festival out there as big as "Enescu". At first search I did not find anything even close. Small festivals of 3 to 5 days with a targeted audience depending on the music genre. The only thing that can attract you maybe is the location: Milano, Salzburg, Budapesta, etc.

Seeing so many tourists that have come to Bucharest especially for the George Enescu Festival I thought why not doing this myself? But then I've realized that the best Festival is this one, right here. Because you don't just get a month of daily classical music concerts performed by the best orchestras of the moment, like that would not be enough already, but also you are presented with a larger variety of performances such as opera, contemporary ballet, world music, jazz, experimental music, etc. There are so many representations that this Festival has actually turned into a full month marathon. You would really need a vacation and still you'll not be able to attend all concerts and events.

This is actually a great concept because it reaches out to a greater targeted audience. I mean, if you don't want to blend in with the third generation to a Beethoven concert you can easily go to Messiaen, or to a modern ballet representation. Maybe you are into world music or interested on how it sounds and then you go listen to Amjad Ali-Khan or just go to the Opera because you have many costumes and sets that completes the music that you can understand.

But still, I don't think the Romanians have managed to discover the potential of this huge Festival. I have seen young people interested in this Festival, they are eager to attend it but the majority is formed by the already known class. A class that through the years has forgotten the principles and etiquette of a concert, because is not just about the clothes that you wear, but also about the attitude. Furthermore, people need to be attracted into this kind of music because they will discover its importance and charm.

I remember when my mother took me to the first classical concert. I was so little that I can only remember one thing. At that time I remember the Concert Hall to be huge but it could not be anything than the Atheneum. But the thing I remembered is that my mother told me that this was an interesting piece because the players are to begin one after the other. And there it was, a stage full of empty chairs and just one guy behind the drums in the back and another one in the middle of the empty chairs blowing in an instrument. And they began just the two of them. While playing, on the stage quietly came the violin players and began their contribution to the piece. And so on, more players started to join resulting in something extraordinary. Basically it was the same melody but the more players entered the stage the more sounded differently. More complex, more fascinating and yet the theme was repeating and repeating. It began in a quiet mood but in the end it was so loud that i couldn't even breathe. This was something that I remember without remembering the age I had. And you might wonder what was that piece? Well, you can hear it yourself tonight at the end of the XXth edition of the George Enescu Festival. It was just Bolero by Ravel.

Johnny Raducanu has passed away

2011-09-19T23:53:00.004+03:00

photo credits: Mediafax

Jazz musician Johnny Răducanu has passed away this morning at age 79.

He was born in a gypsy family with long tradition in music and became probably one of the most notorious jazz musicians in Romania. He played the piano, bass and has been also a composer. Although speaking quite frank all the time he was very appreciated as a musician abroad. Newspapers around the world wrote about his demise.

Johnny Răducanu also collaborated with Sound Choir in 2000 in a successful concert at that time, alongside Teodora Enache, Alin Constantiu, Pedro Negrescu, Vlad Popescu and of course well-known friend of the choir, pianist Valentin Radu.

Concert Etiquette

2011-09-05T23:11:00.009+03:00

Someone looking desperately in a plastic bag, people talking and whispering, a mobile phone rings insistently, an elderly coughs his lungs out and if you're lucky you can hear kids screaming after their parents. No, it's not a visit to the ER or even at the Mall, we are actually at a Concert Hall.

We are in the middle of the XXth edition of the "George Enescu Festival" that is taking place in Bucharest until the 25th of September.

For almost a month concerts are being held in Bucharest's key point locations. Orchestras and conductors from all around the world have been invited to participate. Culturally speaking (a nonsense for the present society) we are in the spotlight and sure to be envied. Why? Because of the magnitude of the event. Think about the logistics behind a Festival that hosts at least 3 concerts/day for a month. Applause! But not to many, I know you can hardly restrain yourself from doing that.

As said before, people are watching us and they are not only focusing on the performance of the orchestras but also on the audience. Because the audience makes part of the whole concert experience. Therefore, a concert etiquette was put in place due to the fact that we are dealing with cold unplugged instruments and any fart of yours will turn you in to the evening's soloist!

I am writing about this subject because a lot of people are experiencing for the first time a Classical music concert and they behave just like at a rock concert. Even if they are in their 60's!

So, here is a 5 point guideline on how not to attract to much attention during a concert. Because this is really the last place on Earth where you want to show off. Trust me! People here listen to Bach, why would you think anyone cares about your white shoes and gold chain? And if you're looking for attention, that's why they've come up with X Factor.

1. It is decent to dress nicely while going to a classical music concert. I don't think you have ever seen and Orchestra dressed in jeans and t-shirts. It's respectful to the Orchestra and the audience. And it will make you feel better and probably a bit smarter.

2. Try to arrive 30 minutes prior to the concert. You have plenty of time to check the others and also to find your seat. It's very annoying to start searching for your seat, stepping on peoples feet, while the Orchestra is playing. And do not claim for your seat if you arrived 30 minutes after the concerts has begun and some old dude is already sleeping in it. You'll create a fuss for nothing. Just take another seat until the break.

3. When you have finally found your seat and all the locomotion you've created in this search has finished, try to remember the most important thing of the evening. It's even more important that the concert itself. YOUR MOBILE PHONE! Switch it off or put it on silent. That's the first thing should go trough your mind while going to a concert hall. There's a recording at the beginning of the concert that will remind you to do that. Do not think that nobody will call you. THEY WILL! I think people who leave their mobile phones open are purely retarded. Especially when the second phone rings. And I believe in 80% of the cases the women are to be blamed. Why? Because the bloody phones rings several times before it is being disconnected. That can only mean one thing. It's in the BAG! In that massive black hole that not even God know what's in there. So, coming to these concerts will not make you smarter. You'll be the same Retard who's not able to turn his phone off.

4. If you're dying or have a lung disease please by the CD. Stop coughing! Or buy some Halls! Are you people that sick? You should go to the Hospital instead of a Concert Hall. You'll have a better audience there. Don't force yourself into coughing between the parts of a concert just because is tradition. It's bad for your health and you'll spread germs between yourselves.

5. I know that the moment it gets silent on the stage you want to show everybody how much it affected you and start applauding. But please, don't! Because the song did not finished yet. A classical music work usually is structured in more than one part. For instance, a concert (for piano, violin, etc) has usually three parts. A symphony on the other hand has four parts. So you should not applaud between them. Let's consider them as commercial breaks. We are to applaud only at the end of the representation. If we are not sure how many parts a concert or a symphony has just wait for the conductor to put his hands down and face the public. If he still treats you with his back while you applaud in tears, it means he hasn't finished pulling all your emotions out. Patience, there's still more! Or we can simply check the daily Festival program and we'll find out how the concert is being structured. But that's for those who can read. Damn, you have to be pretty smart in order to attend these concerts...

I know that between us are "humans" with the only desire to applaud. They are always the first, when the orchestra enters the stage, when the conductor enters the stage, when they finish, they are always the first ones to applaud. If we spot them, let's kill them instantly!

I believe these are the same people who were in charge to applaud during Ceausescu's speeches. Every time he made a break they will start applauding in ovation. They apply the same technique here. So let's just put them to sleep forever.

Of course, there are also the kind they like to applaud at the end until their hands bleed just for a Bis. It's like they only came for that Bis. Somebody told them that if they applaud until they'll clap only their bones, the conductor will come back and give you some more. Sometimes it happens and the conductor announces the Bis. In that moment, the whole crowd goes "Aaawh" although nobody understood the name of the Bis. I think the explanation comes from the pain in the hands. But it was worth it, right?

Why I am so desperate about these applauds? Because they always ruin the atmosphere created by the conductor and the orchestra. I mean, those people really put their souls into it and even if you can hear only silence at the end of a performance that doesn't mean it has ended. Silence is part of music, you know? If you can feel and understand that, than you will no longer feel the need to applaud like a maniac. I am telling you, a conductor and his orchestra will appreciate more the seconds of silence after they have finished rather that bursting out in flames enthusiasts, screaming "Bravo!".

Well, these are the 5 most important rules while going to a concert hall. Respect them and you'll become just like me. A crunchy old man shushing everybody from the balcony :) Aaah, what do they know?

For the Beauty of the Earth

2011-05-08T23:47:00.002+03:00

În această seară a avut loc la Sala Radio din București concertul ”For the Beauty of the Earth” susținut de Corul de Copii Radio. Spectacolul vine ca o încheiere a Lunii Pământului alături de alte evenimente precum Earth Hour, cu un repertoriu ce a inclus ”Opereta Ecologica en Quatro Actos” de Alberto Grau, Adiemus - Songs of Sanctuary de Karl Jenkins și bineînțeles ”For the Beauty of the Earth” de John Rutter.

Spectacolul a fost deosebit ca de obicei impresionând prin mișcările scenice simple dar pline de subînțeles, precum și colaborarea cu doi percuționiști ce a adus un plus important muzicii. Copiii sunt extraordinari și foarte buni în ceea ce fac. Din păcate în sală se află în continuare mai mulți părinți și prieteni decât public dornic de a asculta ceva nou. Este destul de frustrant la început dar apoi începi să te gândești că totuși acești copii cântă de plăcere și cât timp vor face asta e un semn bun. Totuși, pentru cei curioși, am surprins un fragment din timpul concertului.
Dirijorul Voicu Popescu alături de Corul de Copii Radio

Stavropoleos de Inviere

2011-04-27T23:33:00.002+03:00

În noaptea de Înviere am dat o raita pe la Stavropoleos să iau lumină cu aparatul foto. Bineînțeles că dacă îți permiți să intri în noaptea de Înviere într-o biserică cu altceva în mână în afară de o lumânare vei fi privit ca un păcătos care comite o mare blasfemie. Motivul pentru care mulți merg la biserică este totuși de a ”lua Lumină” și a da startul în acest fel la ospățul mult așteptat și binemeritat. Dacă Iisus a fost biciuit și răstignit pe cruce eu de ce n-aș putea să mă sacrific mâncând ca un porc până ajung la spital, la urgențe? Ce reprezintă această sărbătoare? Păi, Învierea Domnului. De ce a Înviat Domnul? Asta nu cred că se mai întreabă nimeni. Deja e 12 jumate și oricum nu se aude nimic din ce zice preotul. Doar nu vrei să stai acum la toată slujba?

Băi, și o tristețe mascată de o solemnitate prost jucată, ceva de speriat. În fiecare an m-am întrebat de ce oamenii au niște figuri atât de serioase de parcă ar fi la o înmormântare, când dimpotrivă, cineva a Înviat din morți! Cred că și ăsta este unul dintre motivele pentru care Noaptea de Înviere petrecută la biserică nu mă mai atrage de nici un fel.

Nu cred să existe o cântare mai îngrozitoare în muzica bisericească românească decât ”Hristos A Înviat!” Ambele variante! Sau câte or fi. Absolut nimic din acest cântec nu m-a făcut și nu mă face vreodată să mă bucur sau să trăiesc evenimentul așa cum trebuie. N-are nici o stare de bucurie sau tristețe ci doar senzația unui imn comunist. Și asta nu pentru că nu avem muzică religioasă de calitate. Doamne ferește, pai numai Paul Constantinescu ce nume și-a făcut prin muzica asta. Dar din păcate bisericile și corurile de biserici nu prea tind să-și extindă repertoriul. Preferă aceleași și aceleași liturghii plictisitoare. Și când te gândești că dintr-un simplu ”Amin” poți să faci muzică. Uite, de exemplu, rușii au înțeles care e treaba. Mai jos e un fragment dintr-o vecernie interpretată de un cor bărbătesc rusesc. Atât corul cât și preotul interpretează o muzică divină. Iar cădelnița ce se aude pe fundal completează perfect atmosfera. Să tot stai la o astfel de slujbă duminică de duminică.

Spre final am ajuns și la biserica Pitar Moș unde am găsit ceva care mi-a oferit în sfârșit un zâmbet. Acest cocoș stătea liniștit în coșul lui ornat cu crenguțe de brad și asculta de voie de nevoie slujba de Înviere. Amândoi aveam ochii sparți de somn și probabil fiecare visam la ce ne doream. Eu la ciocnit ouă, el la grăunțe.

Virtual Choir 2.0

2011-04-10T22:50:00.005+03:00

În timp ce o nație întreagă suspina plină de mândrie la ”Românii au talent”, iar alții căutau alți români talentați la alte emisiuni de profil, 5 români ne reprezentau într-unul din cele mai incredibile proiecte muzicale realizate vreodată. Ceva ce cu siguranță ar putea schimba istoria muzicii pe viitor.

Tot Facebook-ul (și nu numai) a vuit de ”Românii au talent”, ceea ce îmi demonstrează că deși nu ne ridicăm deloc la standardele emisiunilor similare, românii sunt foarte mândrii de fiecare dată când se preia o idee sau o emisiune din afară. Asta înseamnă că oamenilor încep să le pese de conaționalii lor, asta în cazul în care le sunt prezentați într-un format pe măsura înțelegerii lor.

Dar sunt persoane care ajung să facă lucruri pentru că sunt într-adevăr talentate și le fac de plăcere, fără să realizeze că în felul ăsta își reprezintă țara de origine iar conaționalii sunt într-o totală beznă și lipsă de informare deoarece nu li se oferă prin binecunoscuta rețetă comercială. Și ironia vine din faptul că mulți români sunt cunoscuți și apreciați pe bună dreptate doar de... alte țări.

Având în vedere că nu s-a înțeles nimic din ce-am scris mai sus o să revin la ceea ce am scris în titlu și la acel proiect muzical despre care vorbeam.

Rețelele de socializare au ucis jurnalul personal și oracolul. Fiecare vrea să împărtășească cu ceilalți fiecare minut din viața sa. Atunci când are nevoie de imagini se duce direct în Youtube și încarcă imediat un filmuleț. Dar ce se întâmplă când vrei să cânți și nu ai o formație? Nimic mai ușor, cânți tu la fiecare instrument în parte și apoi suprapui clipurile și încarci videoclipul pe Youtube. Și iată cum tu singur cânți și la chitară, bas, percuție și voce în același timp iar oamenii apreciază.

Cam de la această idee a plecat și un dirijor și compozitor american când s-a gândit să le ceară oamenilor să se înregistreze în propria lor casă iar el să suprapună apoi toate clipurile pentru a crea un mega cor nefiind nevoie nici de cheltuieli de drum, cazare, închirierea unei săli de concert, etc. Dar mai bine cred că explică chiar compozitorul Eric Whitacre într-o conferință recentă la TED.

De când mă uit la înregistrările conferințelor TED nu-mi amintesc să fi văzut vreodată publicul ridicându-se în picioare. Bineînțeles că mie mi-a fost prea lene să mă agit încât să particip la acest proiect dar mă bucur că au făcut-o alții. Și aici revin la ce spuneam la început legat de ”Românii au Talent”. 5 români au participat la acest proiect din proprie inițiativă. Mă refer în primul rând la 3 prietene din corurile Sound și Corul de Copii Radio care au avut curajul să se înscrie în acest proiect. Este vorba de Ileana Popescu,

Alexandra Ionescu,

și Camelia Ducaru

Cel mai mare cor creat vreodată pe Youtube a ajuns și în media spre uimirea mea. Și nu mă refer la televiziunile din afară, ci chiar de postul Antena1 de unde puteți afla mai multe informații despre cele 3 colege de mai sus.

Totuși, nu am aflat nimic despre ceilalți doi participanți în afară de clipurile Youtube pe care le-au postat. Nici la TV sau pe net n-am văzut prea multe informații despre ei. Este vorba de Oana Soporan și Orbok Sandor.

Așa că le-am trimis un mesaj pe Youtube cerându-le mai multe informații. Din fericire, Orbok Sandor mi-a răspuns și așa am aflat că este bariton, are 26 de ani și este din Miercurea Ciuc. A făcut 4 ani de pian și 2 de chitară și cântă într-o formație de indie/rock. Deși este arhitect stagiar mai cântă și în corul liceului alături de profesori.

Ceea ce ar trebui să atragă atenția este că nici un cântăreț profesionist român nu s-a implicat în acest proiect. Și chiar nu exagerez când spun că piesa care a trebuit învățată nu e deloc ușoară. Asta nu poate decât să demonstreze superficialitatea cu care a fost tratat acest subiect. Se pare că tot cei amatori se simt atrași de muzică și de idei inovatoare când vine vorba de muzică. Bravo lor!

Și deci care-i toată șmecheria? Păi eu cred că ideea în sine se va dezvolta din ce în ce mai mult în anii ce urmează, odată cu progresul tehnologic. Sunt sigur că acest lucru se va putea dezvolta ca o ramură în istoria muzicii și aici mă refer la aportul tehnologiei adus muzicii culte. Simplitatea cu care comunicăm în prezent ne va oferi noi posibilități de a ne exprima artistic. Chiar dacă acum 2052 de oameni s-au înregistrat cântând aceeași piesă poate în viitorul nu foarte îndepărtat toți vom putea realiza lucruri care nu le putem duce la bun sfârșit din cauza distanței fizice mari dintre noi. Concertele vocal-simfonice ar putea fi susținute de artiști din cele mai îndepărtate locuri ale lumii, difuzate on-line, fără a fi nevoie de prezența lor fizica iar acest lucru cu siguranță că ar putea schimba modul în care privim muzica.

Poate că muzicologii și criticii nu văd încă în asta un motiv destul de puternic încât să le trezească interesul dar cred că noua generație de muzicieni va contura cursul istoriei muzicii într-un mod în care cu siguranță că ne va uimi de fiecare dată.

Rezultatul s-ar putea să nu fie chiar pe gustul tuturor, dar măcar din mândria și ”patriotismul” care ne caracterizează să-i apreciem și pe acești oameni, nu doar pe hip-hoperi. Și celor cărora li se pare atractivă această lume a cântului vocal le și fac o invitație unde două dintre protagonistele de mai sus vor cânta alături de Corul de Copii Radio într-un concert tematic la Sala Radio. Pe data de 8 mai 2011 la ora 19.00 va avea loc concertul ”For the Beauty of the Earth”. Până una alta să ascultăm corul virtual. Și dacă vă place, vă asigur că veți dori să mergeți la concertul live de care tocmai am amintit.

Earth Hour Romania 2011

2011-03-27T01:06:00.005+02:00

O oră! Doar atât îți cer organizatorii campaniei Earth Hour. Doar o oră în care să stingi toate luminile din casă, să scoți tot din priză și să te minunezi de un cer plin de stele chiar din centrul orașului. Și cel mai simplu mod de a face asta e să ieși din casă. Să te plimbi, să participi la eveniment, să faci orice, doar să nu consumi resurse ce folosesc curentul electric.

Dar și asta e în continuare prea mult. Pentru că oamenii sunt în continuare nepăsători sau neîncrezători. Cam ce-ar putea să însemne doar o oră în care stingi lumina? Păi cam atât deștepților!!! Și asta se întâmpla în 2009. Dacă ne uitam la cifre putem înțelege cam ce impact are doar o oră în care iluminatul celor mai importante clădiri dintr-un oraș este întrerupt. Și dacă nu ne gândim la planeta asta în care ne căcăm cu atâta poftă, măcar să ne gândim la noi și să înțelegem câta economie facem pentru noi.

E adevărat că România participa la Earth Hour încă înainte de a se naște ideea în sine. Într-o vreme în care eram obligați să stăm pe întuneric, să avem tot timpul la îndemână o lumânare și ne simțeam de-a dreptul umiliți. Iar acum zburdăm de fericire și avem lumină din lumină. Spot-uri, lustre, veioze, televizoare, dvd-uri, ceasuri, frigidere, mașini de spălat, etc. Există mai multă viață (artificială) în toate dispozitivele electrice din casă decât există în noi. Dar totuși suntem fericiți. Suntem fericiți că ne putem urca în mașină oricând, că lăsăm toate luminile aprinse în camera de hotel și că lăsăm sticlele de bere sub apa rece care curge în chiuvetă dacă n-avem frigider. Pentru că am plătit pentru asta! Dar plătim prostește și poate că ar trebui să ne uităm în trecut și să înțelegem că toată această risipă de acum nu-și mai are rostul. În primul rând îți faci ție o reducere substanțială la facturi și apoi faci și planetei un bine. Nu mai vorbesc de copiii tăi care poate la un moment dat se vor putea bucura și ei de o lume mai curată.

Eu aseară am fost să cânt cu Sound-ul la Earth Hour. M-am gândit la chestia asta încă din 2009 de când Sistem a ținut primul concert unplugged în aer liber. Îndrăzneața idee a lui Zoli Toth, ambasadorul Earth Hour în România, a demonstrat că poți susține un eveniment fără lumini de scenă, boxe, amplificatoare și instrumente alimentate electric. Doar percuție pură și plăcerea de a cânta. Așa că mi-am zis, ce idee mai bună decât să cântăm și noi că oricum microfoanele nu ne-au fost niciodată de un real ajutor.

Și iată că după doi ani i-am spus Petruței să-l sune pe Zoli și să bage o fisă. Și ea s-a implicat în discuții și iată că invitația a venit foarte rapid. Mai rapid decât ne-așteptam și noi. Am primit suport și din partea WWF România și aseară eram în formula de mai jos. Cu WWF România, Zoli, Sistem și Omuleții Verzi pe scena Earth Hour din fața Ateneului.

Bine, prin asta ne-am creat și noi mai multă vizibilitate și trebuie să-i mulțumim lui Zoli că ne-a făcut reclamă peste tot pe unde a putut. Inclusiv în direct la B1TV. Dar totuși e trist că în pofida faptului că anul acesta 51 de orașe din țară au participat la Earth Hour (în 2009, la prima ediție au participa vreo 13 parcă) foarte puțini oameni s-au adunat la Ateneu. Poate chiar mai puțini decât la prima ediție. Nu mai vorbesc de Media.

Dar așa cum unii oameni se bucură că fac parte din grupul posesorilor de iPhone așa mă bucur și eu că am făcut parte într-un fel din această campanie. Și poate că așa vor începe să gândească și alții de-acum înainte. Și având în vedere că avem două mari religii, biserica și fotbalul, mă gândeam să organizăm o liturghie și un meci de fotbal pe întuneric. Cu siguranță că doar așa am reuși să câștigăm ceva.

Povestea unei fotografii

2011-03-05T19:39:00.003+02:00

Locație: 45.494781,25.320332

Data: 27 februarie 2011, ora 01.49 și 46 de secunde

Timp de expunere: 1/40 sec.

Diafragma: 1.8

ISO: 1600

Mod: Portret

Photoshop: Filtru Dry Brush

Tocmai se încărcase o nouă melodie în playlist și am luat D40-ul pentru a mai fotografia din plictiseală. Atâtea detalii tehnice în spatele unei fracțiuni de secundă dar nu asta ne atrage atenția. Ci exact ce s-a întâmplat în acea fracțiune de secundă.

Mi-a plăcut imaginea asta din momentul în care am văzut-o pe display-ul aparatului. Nu știam că va ieși așa. Încercam să mă obișnuiesc cu noul obiectiv de 35mm 1.8. Dar e ceva în atmosfera acestei fotografii care mă atrage. Nici unul din cadrele care au urmat nu au mai fost la fel de interesante. Câteodată preparăm scena pentru o fotografie cu săptămâni înainte, aranjăm luminile, personajele, obiectele încât să iasă o fotografie perfectă. Alteori însă, nu facem decât să luăm aparatul în mână și să fotografiem la întâmplare. Oare câte astfel de fracțiuni de secundă pierdem în fiecare zi?

Weekend-ul Nikonistilor

2011-02-20T19:13:00.005+02:00

Weekend-ul acesta friguros și ploios și ninsos și soios sau cum mai vreți să-i mai spuneți n-a ținut fotografii în casă. Asta pentru că cei de la Nikoniști s-au gândit iar la o întâlnire, de data asta întinzându-se pe durata a trei zile. Până acum, duminicile erau savurate cu un ”croasant” și un suc de portocale la micuța cafenea de la etajul spațiului expozițional Dalles. De data aceasta însă lucrurile au evoluat spre bine. Dacă până acum aveam mici dificultăți în a ne găsi un loc sau a vedea plasma, acum aceste probleme au dispărut. Nikoniștii au ales pentru acest weekend spațiul de la parter, mai multe locuri, proiecție din videoproiector sau direct pe plasme.

Pe lângă aceste detalii logistice mult mai important a fost programul. Vineri a fost organizat vernisajul Expoziției Nikoniștilor ce a adunat la un loc fotografiile câștigătoare la concursurile organizate de Nikoniști.

Sâmbătă a avut loc un workshop susținut de fotograful italian Stefano Regazzoni în care și-a prezentat abordarea proprie a fotografiei de peisaj. Ok, poate nu a fost un workshop în adevăratul sens al cuvântului ci mai mult o prezentare a portofoliului fotografului care pot spune că este interesant dar nu chiar pe gustul meu. Dacă îi privești fotografiile s-ar putea să nu te miște chiar atât de mult, să ți se pară cel mult interesante deși se depune multă timp și multă muncă în ele.

La secțiunea întrebări din partea publicului mai aveam puțin și răspundeam eu în locul fotografului, din disperare. Cam 70% din întrebări au avut legătură cu folosirea Photoshop-ului în fotografie. Și nu mă refer la întrebări legate de ajustarea contrastului sau al culorilor, ci întrebări legate de anumite filtre și tehnici despre care fotograful nu avea habar. Și spun asta pentru că îți dai seama din fotografiile sale că acel om chiar nu are de ce să folosească Photoshop-ul intens. Ba chiar el a menționat că folosește foarte rar aplicația software. Dar asta mi-a demonstrat încă odată că românii, indiferent de ce aparatură foto folosesc sau ce gen de fotografie abordează, cunosc mai bine Photoshop-ul decât tehnicile de bază ale fotografiei. Folosirea constantă a Photoshop-ului n-o găsesc utilă decât în cazurile fotografiei de revistă sau în cazul unor proiecte mai elaborate care cer niște efecte speciale deloc ascunse. Nu mai vorbesc de faptul că pentru cei din afară probabil că părem destul de înstăriți deși ne plângem că suntem săraci. Adică toți știm să folosim Photoshop-ul iar pentru asta am avut nevoie să cumpărăm programul, nu? Că doar nu l-am downloadat de pe torente?

În ultima zi chiar s-a organizat un workshop în adevăratul sens al cuvântului. Poate și cel mai interesant de altfel, fotograful Sebastian Enache alături de specialiștii în hairdressing, make-up și styling au prezentat o ședință foto pentru coperta revistei Look, material ce o să apară în numărul din aprilie al revistei.

Totul a pornit de la zero încât să înțelegi cât mai bine ce înseamnă o ședință foto pentru o copertă de revistă. Ceea ce a fost într-adevăr interesant e să observi cât de mult se schimbă un model din momentul în care intră în studio și până ajunge pe coperta revistei. Modelul Gabriela Iliescu, o tipă care n-am înțeles cum de a rezistat în cancerul ăla din sala Dalles, a trecut prin adevărate transformări începând de la machiaj până la coafură. Și toate astea au fost făcute știind foarte bine cum vor da în imaginea finală. Sper totuși ca întregul workshop să fi fost înregistrat și să fie pus la dispoziție de către Nikoniști pentru că multe informații s-au pierdut pe drum.

Și spun asta pentru că n-am înțeles cât de mulți au venit acolo pentru workshop sau doar pur și simplu să fotografieze în demență un model. Mai toți cei prezenți în sală s-au înghesuit în față pentru a prinde nu un cadru, ci zeci de cadre cu modelul. Totul s-a cam transformat într-o vânătoare de imagini comparabilă cu atmosfera de la Eroshow unde pot înțelege dorința arzătoare de a te apropia de model cât mai mult, dar nu și aici.

Fotograful a încercat să-și facă treaba printre toți ceilalți participanți și a continuat cu explicațiile legate de ședința foto deși cred că puțini au fost cei atenți. Fotografiile au fost proiectate în timp real pe plasme pentru a vedea rezultatul imediat și vă spun sincer că nu vreți să vedeți ce fotografii ”nesimțite” ies cu un Nikon D3s la ISO 10.800 doar pentru un making of. Nu mai zic de sedința foto în sine care necesită ulterior destul de puțină muncă în Photoshop. Adică, fotografiile chiar ies incredibil de bine din cauza machiajului și a luminii de studio.

În final, Sebastian Enache i-a lăsat pe participanți să-și facă de cap și să fotografieze modelul care de altfel a demonstrat că știe să pozeze, ceea ce le-a ușurat munca tuturor. Chiar dacă multă lume privește chestia asta ca pe un lucru banal chiar nu-i ușor să stai atât de mult timp la pozat. Mai ales că în cazul de față n-a fost vorba doar de un fotograf ci de foarte mulți oameni ușor insistenți. Adică, înțeleg și eu dorința asta de a fotografia și tu că cine știe când mai ai ocazia, dar de la a trage câteva cadre de curiozitate și a asista la workshop până la a fotografia în continuu nemaifiind atent la ce se discută în jurul tău demonstrează o ușoară obsesie față de ”situație”.

Dar toate ca toate chiar e lăudabil ce face Nikon-ul în România. Adică nu prea am auzit de astfel de evenimente organizate de Canon sau cel puțin nu atât de dese. Prin aceste întâlniri oferite de Nikoniști aproape am uitat că Skin Media mi-a cerut 800 de lei ca să-mi repare un obiectiv ce nou costa doar 500 de lei :)

Ipnografie

2011-02-12T17:55:00.005+02:00

Nici nu mă născusem și camerele digitale existau deja pe piață. Este adevărat, la un preț foarte mare comparativ cu rezoluția amuzant de mică.

Prin anii 90 mi s-a împrumut un Nikon FM2. Chiar dacă pe piață Kodak avansa deja în tehnologia digitală, acest SLR m-a învățat multe despre fotografie. Și asta pentru că pe vremea aceea internetul încă era greu accesibil, informațiile legate de fotografie la fel de rare pentru un amator, iar aparatul în sine nu avea nici o funcție AUTO. Mai toată lumea utiliza un aparat foto compact iar mie îmi lua o veșnicie să fac o singură fotografie. Până puneam filmul, până selectam ISO-ul, până focusam manual și reglam diafragma și timpul de expunere, subiectul ori se plictisea, ori dispărea din peisaj.

Dar acum, vizitează un oraș turistic, imortalizează ceva ce ție ți se pare interesant și o sa observi în spatele tău alți 5-6 indivizi fotografiind același lucru. Și toți cu aparate mai șucare ca al tău. Și-ți vine să zici: ”Da ho măh disperaților!”. Dar de fapt și tu ești unul dintre ei. Aproape că devine mult prea aglomerată lumea fotografiei. Zeci de concursuri lunare, workshop-uri peste workshop-uri și mii de oameni care văd același lucru în mod diferit dar totuși la fel. Mii de pagini web sau facebook, forum-uri, întâlniri, o adevărată isterie. Deși îmi place să fotografiez sunt momente în care văd cât de mulți oameni fac același lucru în jurul meu încât mi se face lehamite să mai continui. Se bat pe subiect, se fotografiază între ei, se luptă pentru un loc mai în față, iar apoi se critică cu înverșunare dorind care mai de care să demonstreze câtă experiență și cunoaștere are în domeniu.

Așadar, e destul de complicat să răzbați în aceste zile cu o expoziție de fotografie care să iasă în evidență și să atragă public. De tematica rurală s-a abuzat la maxim și încă se mai abuzează din plin. De țărani pitorești care storc brânza în mâinile pline de pământ ne-am cam săturat. De nuduri traduse prin țâțe în clarobscur nu ne vom sătura niciodată dar vom fi nesatisfăcuți artistic. Până și fotografiatul Everestului sau o călătorie în Tibet sau în Savana africană a devenit un lucru mult prea obișnuit chiar și pentru țara noastră. Parcă nimic nu mai pare atât de departe și atât de interesant. Aceeași poveste, un alt unghi.

Dar totuși apar din când în când și expoziții de fotografie care-ți lasă un zâmbet plăcut pe față doar pentru simplul motiv că nu te-ai gândit că așa ceva ar fi posibil. Și acum mă refer la o nouă expoziție de fotografie ce are loc luna aceasta la hotelul Novotel.

Ipnografie - Expoziție de pictură pe fotografie.

Titlul spune totul iar eu nu sunt genul care să mă arunc într-un vocabular care mă depășește doar ca să demonstrez că sunt un cunoscător și un amator de frumos. Sunt destule recenzii pe net în acest sens. Eu doar vă spun că de data asta este altceva. Și ceva incredibil de frumos. Două fete la fel de frumoase, Oana Manea și Lucia Cherata, au avut ideea de a combina fotografia cu pictura. Ceea ce a ieșit poate fi văzut oricând până pe 6 martie. Chiar dacă te prinde 4 dimineața prin centrul orașului, Novotelul este deschis și poți intra să vizitezi această expoziție. Unde mai pui că ai posibilitatea să-ți încerci chiar tu talentul având la dispoziție o fotografie peste care poți picta. Iar interactivitatea într-o expoziție iarăși este un lucru rar.

Nu mai spun decât că admir decizia hotelului de a găzdui astfel de evenimente. Chiar mi se pare fain că poți transforma un simplu hol de hotel într-o galerie de artă.

Așa că dacă vă treziți pe lângă Novotel luna asta o să vă aduceți sigur aminte să intrați special pentru expoziție.

Brandul lui Enescu!

2011-01-27T13:13:00.008+02:00

Ieri a avut loc conferinta de presa a Festivalului si Concursului International "George Enescu". Avand in vedere ca de-abia astept sa vina luna Septembrie din acest punct de vedere, am dat o fuga pana la Muzeul Enescu sa vad ce noutati pot sa aflu.

M-am asezat timid pe un scaun (de multe ori am intrat pe la concerte si spectacole fara bilet, asa ca mi-e teama sa nu vina cineva sa-mi ceara locul) si am asteptat cumintel sa inceapa conferinta. Dar n-a trecut prea mult timp si m-am trezit incojurat de "somoane" (a se citi somitati), dintre care un somon bine fumee, in persoana primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu.

Conferinta a fost sustinuta de Camelia Spataru, PR-ul Festivalului iar printre invitati s-au numarat Ioan Holender, Kelemen Hunor, Sorin Oprescu, Alexandru Lazescu, Demeter Andras si Horia Roman Patapievici.

"The Flying" Holender a inceput conferinta atunci cand a simtit dumnealui ca trebuie sa inceapa, fara a o mai astepta pe Camelia Spataru. Pe tonul sau baritonal, domnul Holender a ridicat pe buna dreptate in slavi Festivalul Enescu dar a facut dese aluzii la lipsa unui spatiu adecvat sustinerii acestui festival. Si cand spunea asta se indrepta cu interes catre ministrul Culturii, Kelemen Hunor.

Prin explicatiile date, domnul Kelemen Hunor a aratat ca este mai mult roman decat ungur desi eu l-am votat in speranta ca va fi mai mult ungur decat roman. Iar promisiunile dansului n-au nici o legatura cu o noua sala de concerte asa cum ne asteptam de multi ani - mai exact de cand a promis presedintele Basescu o noua sala de concerte la o editie anterioara a Festivalului - ci mai degraba au legatura tot cu Sala Palatului prin care se incearca o renovare propice pentru astfel de manifestari. Cum bine a completat directorul festivalului Ioan Holender, nu reusim decat sa facem Sala Palatului mai putin proasta decat este.

Trezit din aburii... primariei, Sorin Oprescu a luat cuvantul mai departe. Desi am fost asigurat de un reporter ca primarul nu este beat, ci doar asa e el, Sorin Oprescu e genul de om care se baga intr-o discutie neavand parca habar de subiect. Si-a inceput introducerea cu o usoara imitatie a celor spuse inainte de ceilalti participanti (suportul sau si al primariei fata de acest festival, bla bla bla, etc) iar apoi a inceput sa dea asigurari. Daca acest om isi cauta bisturiul in timpul operatiilor asa cum si-a cautat ieri cuvintele, mi-ar fi teama sa ma las pe mana lui. M-am simtit eu jenat de discursul unei persoane care reprezinta Capitala Romaniei. A incheiat apoteotic printr-o promisiune cum ca Bucurestiul va avea o "arena" destinata acestor evenimente. Ca ne-am saturat de "manele" si de "zbuciumatii" aia. O arena pentru ce? Pentru patinaj artistic, combinata alpina? N-am putut sa nu remarc expresia de consternare a lui Ioan Holender la auzul cuvantului "arena". A fost un mic soc electric ce a trezit pe toata lumea.

Mai departe, reprezentantii Societatii Romane de Radiofuziune si de Televiziune au luat cuvantul dand cateva informatii importante. Radio-ul isi pune la dispozitie nou-renovata Sala a Radioului despre care multi am aflat ca a distrus si ultima farama de acustica pe care o mai avea. Nu-i nimic, apreciem ca Festivalul are loc si acolo. Televiziunea in schimb va promova evenimentul in urmatoarele luni asa cum a facut-o si pana acum. Chiar Ioan Holender a tinut sa mentioneze ca suntem cu adevarat norocosi pentru ca suntem singura tara in care televiziunea nationala transmite concerte integrale de la acest tip de festivaluri si a amintit aici de Austria care nu permite difuzarea lor pe post. Sa nu uitam ca TVR Cultural difuzeaza intr-adevar concertele din cadrul Festivalului Enescu si o va face si acum, dupa terminarea Festivalului.

Ultimul care a luat cuvantul a fost Presedintele ICR-ului Horia Roman Patapievici care a tinut si dumnealui sa remarce, ca toti ceilalti, transformarea acestui Festival intr-un adevarat brand de tara (oare n-a chemat-o nimeni pe duduia Udrea?). Daca pana acum nu eram priviti cu ochi buni, cu siguranta ca Festivalul ne ridica mult imaginea si-asa patata.

De fapt, cam toti cei invitati i-au masurat brandul lui Enescu. Cu siguranta ca vorbesc in necunostinta de cauza, dar nu stiu cati dintre cei prezenti pe scena au ajutat intr-adevar la recunoasterea pe plan international a Festivalului George Enescu. Cu siguranta ca Ioan Holender prin pozitia ocupata la Viena, a avut multe avantaje. Dar m-as mira sa aflu ca cineva dintr-un minister sau primarie ar fi miscat vreun deget in acest sens. Si totusi, aproape ca devine unul dintre cele mai bune festivaluri de acest gen din lume. Si ne putem da seama de asta daca stam sa ne uitam un pic pe agenda Festivalului si sa observam numarul foarte mare de formatii invitat.

Pe langa banii alocati de stat (aceeasi suma ca acum doi ani desi lucrurile s-au mai scumpit intre timp), Festivalul are nevoie clar si de niste sponsori seriosi. Si a reusit foarte bine si in acest sens. Au luat apoi cuvantul reprezentantii acestor sponsori si parteneri si cu asta am aflat ca Dacia Duster va fi masina oficiala a Festivalului. Se observa clar o tindere catre un suport cat mai autohton din partea sponsorilor, lucru care dovedeste si mai mult puterea acestui festival si imbogateste si mai mult imaginea sa peste hotare.

Dar sa trecem la lucruri mai serioase. Discursurile tragicomice au avut efectul lor dar n-am asteptat sa vad daca va vorbi cineva intr-adevar si despre Festival. Ioan Holender a mentionat ceva legat de deschiderea Festivalului cu prima Simfonie scrisa de Enescu si anume cea in Mi bemol major, Op. 13.

Inainte de a spune ceva si de programul Festivalului cred ca ar trebui totusi sa multumim intr-adevar cuiva. Si aici ma refer la Mihai Constantinescu si intregii echipe a Arteximului care ani la randul s-au luptat pentru a face din acest Festival ceea ce este astazi. Din cauza lor ne putem simti cu adevarat oameni. Singurul motiv pentru care suntem mandri si intram cu un zambet tamp ascuns, seara de seara, la concertele marilor orchestre ale lumii. De fapt cei mai mari artisti, formatii si orchestre ale lumii vin la noi acasa si nu noi la ei. Datorita lor, luna septembrie se transforma in ceva nemaipomenit de frumos chiar daca este construit pe baze, cum spunea Holender?, "ceuasistoiene".

Deja observ ca avem "prieteni" ai Festivalului si in acest an ne vom revedea cu dirijori precum Valery Gergiev sau Zubin Mehta, precum si orchestre ca London Symphony Orchestra si multe altele. La Ateneu ne vom revedea cu Saint Martin in the Fields si cu Christian Zacharias. Iubitorii de opera se vor putea delecta si la aceasta editie cu Oedip de Enescu sau Lohengrin de Wagner. Din seria "World Music" amintesc de Amjad Ali Khan, Sarod care ne va incanta cu sonoritatile autentice indiene sau flamenco-ul plin de pasiune al Yasminei Levy.

Dar si formatiile romanesti vor participa la acest Festival ca si pana acum. Dintre cele mai indragite amintesc acum de Corul de Copii Radio dirijat de Voicu Popescu. In program apare sub bagheta dirijorului si corul Madrigal, o informatie destul de importanta dat fiind faptul ca Madrigalul si-a pierdut la inceput de acest an fondatorul si dirijorul.

Chiar daca in trecut Festivalul Enescu, prin organizatorii sai, mi-au oferit momente incredibile si sansa de a asculta formatii indragite precum Jordi Savall cu Hesperion XXI sau Yo-Yo Ma si The Silk Road Ensemble si sa nu mai spun de Swingle Singers, sunt absolut sigur ca si editia cu numarul XX ne va oferi tuturor o luna de muzica buna. Parca deja simt briza aia racoroasa a unei seri de septembrie si graba cu care incerc sa ajung la timp la Sala Palatului. Festivalul a crescut foarte mult si deja impune respect si sper ca si publicul roman sa o faca. E timpul ca si noi sa ne comportam adecvat si sa evoluam in acelasi pas rapid in care a evoluat si Festivalul. Dar lucruri care tin de atitudinea pe care trebuie s-o ai la un astfel de eveniment o sa discutam mai incolo. Inca imi distrug karma persoanele care nu stiu sa "manuiasca" un telefon mobil intr-o sala de concerte.

Ah, septembrie... Mai e ceva de-asteptat. Pana atunci va invit sa urmariti site-ul Festivalului unde puteti sa "rasfoiti" online programul.

Link cu Zapada

2011-01-23T22:11:00.002+02:00

Am zis, hai si eu ca toata lumea care are un aparat foto, la fotografiat ninsoarea si zapada. Pana sa-mi misc fizicul, ninsoarea s-a oprit dar zapada inca a mai ramas dupa cum bine stim. Nu stiu cum altii inca mai pot sa vada ceva frumos si cum de ignora micile lucruri care-ti pot distruge karma? Adica eu la nici 5 minute de iesit din casa am luat o mare balta la picior incercand sa traversez o strada. Ma simteam ca-n jocurile pe calculator. Acum pe unde o iau? Ce fac, ca n-am cum sa sar, e prea departe. Mi-as dori sa pot ignora toate mizeriile astea asa cum o fac restul conationalilor!
Singurul lucru care mi-a atras atentia plimbandu-ma prin cartier a fost lipsa desavarsita a copiilor. Nicidecum nu m-a mirat faptul ca n-am vazut nimic interesat de fotografiat printre blocuri. Nici macar zapada nu mai ajuta. Dar lipsa copiilor e destul de nasoala. Numai eu stiu ce era la mine la bloc cand ningea. Isi mai aduce cineva aminte de "cazemate"? Pfoa, ce razboaie se incingeau, in toata regula. Ma intorceam acasa si cu zapada in chiloti.
Azi insa, n-am vazut decat vreo 3 copii jucandu-se in zapada. In rest... toata lumea cere link la cum ninge afara. Ce trist e sa-ti traiesti copilaria in generatia din prezent. Sa nu te bucuri decat daca ai 5000 de prieteni pe facebook si nici unul cu care sa te bati cu bulgari...

Derag Hotel Kaiser Franz Joseph

2011-01-11T22:46:00.005+02:00

Chiar daca blogul asta nu are o idee precisa despre ce vrea, am zis totusi ca o sa scriu despre o cazare din Viena. Recomand cu caldura (caci e al naibii de multa caldura in hotelul asta pe timpul iernii) cazarea aici pentru cei care vor sa plateasca bani putini pe o cazare decenta.
Hotelul Kaiser Franz Joseph din lantul Derag se afla in districtul 19 in Viena. Adica nu e central. Dar in Viena chiar nu conteaza ce e sau nu e central pentru ca ajungi oriunde foarte repede cu transportul in comun. Cel mai apropiat mijloc de transport este tramvaiul la 1 minut de hotel, care te lasa in centru si la o legatura directa cu metroul.
Locatia hotelului este foarte linistita, are o patiserie vis-a-vis si un supermarket langa. Parcarea subterana costa 12 euro pe zi dar ca un roman adevarat ce sunt va anunt ca vis-a-vis de hotel exista o strada pe care nu e nici un semn care sa interzica parcarea. Timp de 4 zile mie nu mi-a ridicat sau mi-a spart masina careva. Asadar, si aici puteti face o economisire.
Hotelul dispune de apartamente pe care vi le si recomand. O gasca de 4 pot sta foarte confortabil aici.

La parter, exista o toaleta de serviciu. Chiar daca hotelul este vechi, baile au fost complet renovate si sunt foarte curate.

Holul este destul de generos cu un prim dulap de haine in dreapta.

Este primul hotel in care stau si imi este permis sa vin cu mancare din afara. Asta pentru ca mai mult, apartamentul este destinat familiilor. Dar accepta fara probleme si grupuri de 4. Plita si cuptorul sunt functionale.

Frigiderul si cuptorul cu microunde sunt extrem de folositoare. Pe langa asta ai deja in dulapuri farfurii adanci sau plate, tacamuri, etc si chiar un prosop si o laveta pentru spalat vasele plus detergent de vase. Chiar nu trebuie sa-ti aduci nimic de-acasa.

Parterul mai prezinta doua canapele extensibile si o masa unde se poate lua micul dejun. Camera mai prezinta si un televizor (sub scara). Totusi, pe timp de iarna, poate fi destul de frig in dreptul geamului. Tamplaria este de metal si frigul trece destul de usor.

Accesul la etaj se face pe scara interioara.

La etaj exista un birou de lucru. Exista destule prize si comutatoare de poti sa-ti incarci toate telefoanele din lume. Un dulap in stanga e destinat celor care stau la etaj.

Patul matrimonial este confortabil, dotat cu radio (funny) si poate o chestie foarte inteligenta, taiat la colturi. Fiind spatiul mic, salteaua si patul sunt taiate la colturi pentru a nu te lovi de ele. Probabil design-ul a fost facut la comanda pentru acest tip de camere.

Bineinteles, televizor si aici plus o terasa foarte generoasa care pe timp de vara cu siguranta ca merita folosita. Linistea de afara te va relaxa cu siguranta.

Baia de la etaj este ceva mai mare si are in dotare si o cada. Repet, este foarte curat si extrem de cald si bine pentru cei care sufera cu frigul. Caloriferele pot fi insa inchise sau deschise la alegere. Apa calda permanent.

In afara de confortul oferit de camera hotelul mai dispune bineinteles de restaurante, sali de conferinta, etc. Este prezenta la subsol o sala de fitness si sauna (uscata si umeda). Aici totusi pare a fi cam singura mare problema a hotelului. Sala de fitness n-o prea gasesti deschisa. De multe ori nici nu stii pe unde sa intri. Usile par sa se strice destul de des. In alta ordine de idei, curatenia aici lasa de dorit. Pe la sauna cel putin, in special cea umeda, vezi de fiecare data fire de par pe jos si un miros care lasa de dorit. Asta nu inseamna totusi ca nu se poate folosi. Exista un furtun cu apa cu care poti sa cureti sauna, exista dusuri si ai la dispozitie cate prosoape vrei, nu trebuie sa cobori cu ele din camera.
Personalul hotelului este foarte amabil si primesti la cazare o harta a Vienei in limba romana. O alta curiozitate ar fi cerinta receptiei de a plati in avans cazarea. N-am inteles de ce dar nici n-am vazut motiv de discutii. Dar e bine sa aveti suma la voi pregatita.
Cat despre suma, acest hotel a fost ales pe ultima suta de metri, pe perioada anului nou si a costat 27 de euro / persoana. Fara mic dejun, dar avand in vedere ca ai bucatarie in camera chiar n-ai nevoie. Poti lua micul dejun si la restaurant dar este destul de costisitor. Cam 14 euro pe zi. Cu 14 euro iti poti lua mancare pentru 2, 3 zile de la supermarket (pentru micul dejun).
Ah, da. Sa nu uit. La colt de strada, la statia de tramvai, te asteapta si un McDonalds. Si cu asta am incheiat prezentarea. Hotelul il gasesti cu siguranta pe booking.com sau aici.

Incepe anul intr-o tara straina!

2011-01-07T00:52:00.007+02:00

Nu stiu cat de mult efect au rezolutiile astea de an nou. Planurile, ideile, toate la un loc au mari sanse sa nu se implineasca. Majoritatea le vei uita pe parcurs sau ti se vor implini chiar daca nu-ti mai amintesti ca ti le-ai dorit.
Dar una dintre aceste dorinte a fost aceea de a incepe anul intr-o alta tara. O tara civilizata, de preferat. Si ce loc mai bun si mai aproape ar putea fi decat Viena? Si s-a implinit!
Austria e ca un gentleman care isi face loc discret printre tarani (romani si italieni) si care impune respect din prima. Viena e unul dintre cele mai frumoase orase din Europa si primul meu contact cu lumea de afara de dupa Revolutie. Asa ca m-as intoarce aici ori de cate ori as avea posibilitatea.
Luand in considerare investitia majora in cauciucurile de iarna am decis sa fac si un test drive cu ele pana acolo. Si desi multi ar spune ca e un deranj prea mare sau o cheltuiala exagerata, adevarul e cu totul altul.
Planul e cat se poate de simplu. Se pleaca dupa Craciun cand deja multi turisti sunt deja cazati prin tara. Tranzitul Romaniei este si va fi un cosmar pentru generatia noastra si pentru asta trebuie sa-ti faci planuri din timp. Chiar pe 27 decembrie a inceput sa ninga in Bucuresti asa ca am avut ninsoarea in spate. Pana pe Valea Oltului au fost conditii de iarna (asfalt umed) dar apoi pana dupa Sibiu tara era chiar uscata. Cu cat te apropiai mai mult de Arad insa, termometrul cobora si mai mult sub 0 grade si vantul viscolea zapada de pe margine. Plecat pe la un 11.30 din Bucuresti, escala la Sibiu (primul popas civilizat din tara) si ajuns la Arad pe la un 11.00 seara. Musai trebuie sa dormi in tara pentru a putea fi odihnit a doua zi si a te pregati in sfarsit de luxul autostrazilor.
-15 grade se aratau dimineata in termometru iar eu cu obsesia mea de a-mi spala masina inainte de a iesi din tara am pierdut mult timp. Nici o spalatorie nu avea apa calda. Iar platosa de zapada murdara imi acoperea atat numarul de inmatriculare cat si farurile. Vigneta de Ungaria face cam 50 de lei pe 10 zile, fiind inclus si tranzitul pe autostrazi. Pana sa ajungi insa pe autostrazi iti dai seama cat de oligofreni sunt si ungurii astia cu 30-ul lor in localitate si cu condusul lor ca dupa mort. Te exaspereaza pana ajungi la Szeged, mai rau ca la noi. Dar cum intri pe autostrada lucrurile se schimba si deja poti sa te lasi relaxat pe spate, in scaun.

Daca tot era in drum chiar n-aveam cum sa nu oprim si in Budapesta. Acest oras care ma face sa fiu singurul roman care e mandru de greseala artistilor cand confunda Bucurestiul cu Budapesta. De ce-ai fi mandru de Bucuresti, nu stiu? Oricum nimeni nu face nimic incat sa arate ca un oras primitor. Dar Budapesta in schimb e grandios. Cu podurile lui peste "Dambovita", cu cladirile vechi ce te atrag si iti sucesc gatul in sus, ce sa mai, tot respectul.

Am avut norocul sa mai prindem inca targul de Craciun din centrul pietonal. Spre deosebire de austrieci care il inchid cam pe 26 decembrie, ungurii o intind pana pe 29. De cum te apropii de zona asta te ia cu lesin. Mirosul imbietor de vin fiert si preparatele traditionale din carne te fac sa cazi in genunchi de pofta. Uiti de frig si-ti vine sa te arunci in cazanele de vin fiert, nu alta. Toate celelalte casute cu suveniruri te atrag necontenit asta doar pentru ca iti ofera produse pe care nu le gasesti in propria-ti tara. Dar ideea de baza e aceeasi, doar locatia difera foarte mult.
Budapesta merita vizitata in special vara, de ziua lor nationala pe 20 august. Au unul dintre cele mai bune show-uri de focuri de artificii ce mi-a fost dat sa vad. Chiar daca si noi romanii rivalizam mult cu alte natii la acest capitol, ungurii conduc detasat cand vine vorba de ziua lor nationala. Doar atat va spun, o ora in continuu.

Dupa o clatire adecvata intr-un H&M si o cafenea gen Starbucks am luat-o din nou la drum spre Viena. Nu prea am gasit bancomate prin Budapesta in scurta oprire. Si asta pentru ca aveam nevoie sa scot niste banuti pentru a plati parcarea. Asa ca daca va opriti doar pentru cateva ore in Budapesta si ati si parcat intr-un loc cu plata, scoateti bani la primul bancomat care va iese in cale.
Zambind tamp dupa ce am plecat din centrul Budapestei si intrand pe autostrada in doar 10 minute am continuat monotonia relaxanta al constantului 130/h. Imi amintesc inainte de granita Ungaria - Austria pe cand existau punctele de control. Zeci de dube mirositoare din Moldova sau autocare cu tarani si tigani stand la coada la civilizatie te faceau sa fii extrem de rusinat de propriile-ti origini. Degeaba mancam cacat ca nu trebuie sa fim asociati cu tiganii in afara. Daca esti un ignorant si nu stii ce se perinda pe la vamile dinspre vest mai bine taci din gura si stai jos. Acum insa acest punct de control a disparut din pacate. Si daca nu esti atent si nu ai GPS nu prea stii cand ai intrat cu adevarat in Austria. Pentru vigneta de Austria va recomand sa opriti la prima benzinarie dupa ce ati intrat in Austria. In Ungaria mi-au cerut 12 euro, pretul ei real fiind de 8 euro. Asa ca nu va grabiti, cu siguranta o sa dati peste legendarul Shell austriac.

Am dat peste un numar foarte mare de romani care mi s-au laudat ca n-au nevoie de GPS. Eu unul il folosesc ca sa ma duc si pana la piata. Nu vreau sa ma laud ca stiu pe de rost unde e Cutitu de Argint. Mi-e mult mai comod sa ma ghideze GPS-ul incat sa ma pot bucura de privelistea pe care ti-o poate oferi un oras strain. Asa ca am traversat Viena cam in 15 minute ca sa ajung la hotel. Despre hotel o sa vorbesc intr-o urmatoare postare.
Daca nu esti "handicapat" poti sa te folosesti numai de transportul in comun din Viena si sa lasi masina parcata. Ajungi oriunde in maxim 20 de minute. O cartela pe 3 zile ajunge la vreo 13 euro si ai asigurat transportul pe toate categoriile: tramvai, metrou si tren. Nu doar la metrou ai afisari legate de sosirea urmatoarelor trenuri ci si la tramvaie. Ba mai mult, pe display apare si daca tramvaiul care vine are suport pentru accesul persoanelor cu handicap locomotoriu.

De cate ori vizitez o tara straina imi place sa observi si bucataria lor interna. Si de data asta eram curios sa vad cum lupta austriecii cu zapezile. Chiar daca nu mi-am putut explica de ce, cum am iesit din Ungaria si am intrat in Austria asfaltul autostrazii era perfect uscat, in oras am intalnit o tactica vazuta si in Croatia. Pietrisul pare sa fie raspunsul impotiva poleiului. Cum ninge, incep si imprastie acest pietris pe zonele acoperite cu zapada. E clar ca nu vei mai avea sanse sa aluneci, totusi nu stiu daca acest pietris ajuta si la topirea mai rapida a zapezii. Oricum, imaginea de mai sus prezinta cea mai mare cantitate de zapada pe care am intalnit-o in Viena avand in vedere ca doar cu o saptamana inainte ninsese destul de serios.

Cum spuneam, transportul in comun este ideal. E extrem de usor sa te ghidezi fara harta si nu ai sanse sa te urci in metroul gresit. Unde mai pui ca in Europa s-a pastrat o cultura (din pacate nepromovata indeajuns) a statiilor de metrou. Si in Viena ai impresia cateodata ca te intorci in timp si ajungi mai degraba intr-o statie de tren decat una de metrou. Iar apoi senzatia continua cand vezi ca metroul e mai mult un upperground decat un underground.

Acum, oricat de frumos ar fi un oras, iarna e necrutatoare si enervanta. Frigul poate sa-ti taie cheful de a mai face ceva si cateodata parca iti vine sa stai asa si sa te zgaiesti in zare gandindu-te unde e cel mai apropiat calorifer. De obicei, in cazul nostru, il gaseam in magazinele H&M. Si in Viena e rost de shopping, tata. E un sport extrem de riscant mai ales daca platesti cu cardul. Si cu siguranta ca s-ar putea sa nu-ti ajunga un card pe cat de mare e Mariahilfe Strasse. Poate doar daca e auriu sau negru :)

N-am vizitat foarte mult Viena si nici fotografii nu prea m-am spetit sa fac. Cateodata obsesia asta de a face fotografii ne rapeste chiar esenta deplasarii. Asa ca luati-va si o zi in care sa va plimbati doar cu mainile in buzunar pe la Schonbrun sau prin centrul Vienei incepand de la Rathaus pana in centrul pietonal la Stephansdom sau de ce nu, chiar mai departe.

O alta curiozitate turistica o poate prezenta centrul "biznis" al unui oras. Pana acum Londra e in top pentru mine dar si Viena are o zona atractiva. Metroul trece chiar pe langa aceasta insula de multinationale si companii si in final chiar pe langa sediul ONU (imaginea de mai jos, maxim dreapta). Inainte de asta, metroul are o statie chiar pe Dunare iar mai apoi o alta care te lasa exact la gura unui mall ceea ce e foarte bine avand in vedere ca ai posibilitatea de a pleca in pauza de masa de la birou direct in food-court-ul mall-ului. Din Pipera sincer nu stiu cate tramvaie si autobuze trebuie sa schimbi ca sa ajungi la cel mai apropiat mall, Baneasa.

Eh, si-acum intrebarea de 1000 de puncte. Cum e de revelion in Viena. Pai raspunsul e de 0 puncte. Nu e! Adica nu e privit ca un eveniment atat de important. Mai mult turistii sunt cei care cred ca se aduna in centrul orasului. Zeci de autocare sunt parcate in centrul orasului inca de pe la ora 18.00. Prin centrul pietonal deja e full la ora asta si oamenii deja degusta vinul fiert. Mici scene-insulite isi fac simtita prezenta din cand in cand. Doar McDonalds-ul si Starbucks-ul mai sunt deschise (chiar si la 12 noaptea, unde e o coada infernala).
In rest, concerte in aer liber, oameni pe strada si cel mai penibil show de artificii vazut pana acum. De fapt, artificiile chiar cred ca au fost doar ale oamenilor. Nu pare ca primaria ar fi organizat ceva in acest sens. Din punctul asta de vedere, cum spuneam, noi stam muuult mai bine.

Bine, austriecii sunt si niste oameni destul de plictisitori pentru gustul nostru latin. Adica, oamenii astia la ora 10 seara sunt deja acasa la somnic. E o liniste cutremuratoare pe strazi si nu par ca ar petrece zi de zi. Si asta o demonstreaza si rezistenta lor in noaptea de revelion. Luau o gura de sampanie si o vomau instant. S-au facut toti muci si si-au varsat matele pe unde au apucat. Probabil ca o noapte pe an isi permit sa se porceasca in halul asta.

Oricum, nu va imaginati ca e ceva scapat de sub control. Prin centru se circula cu cateva minute inainte de 12.00 dupa care masini ale politiei blocheaza traficul pentru a lasa oamenii sa sarbatoareasca in voie evenimentul. Totul se intampla foarte rapid si fara evenimente nedorite. Adica doar la noi am vazut sa existe cel putin un cretin care sa aiba nevoie exact in nenorocitul ala de moment sa treaca cu masina pe-acolo si bineinteles ca asta degenereaza de fiecare data intr-o cearta cu politistii.
Totusi, nu doar de betivi si turisti ai parte aici. Ba dimpotriva, unul din aspectele cele mai placute intalnite aici a fost diferentele de varsta participante la revelion. Pe langa tineri si turisti, toti batraneii isi pun cele mai bune haine pe ei, iau o sticla de sampanie si ies sa ciocneasca un pahar in centru. Sunt cei mai plini de viata. Cei mai curati, atenti si stilati. Parca abia dupa ce-au iesit la pensie incep sa-si traiasca viata. Si de fapt asa se si intampla. Sunt binedispusi, glumesc si rad mai mult ca ceilalti. Ceea ce este de admirat ca nu zac prin casa si se plang toata ziua buna ziua de cat de rau le merge. Dar nu pot sa nu fiu total scarbit de desfasurarea interminabila a hainelor de blana purtate de cucoane. E scarbos de-a dreptul si doar intr-o tara cu un nivel de trai ridicat iti poti da seama de adevarata problema pe care o prezinta sacrificarea animalelor pentru a le face pe femei mai grase, nicidecum mai aratoase. Din punctul asta de vedere, femeile sunt niste nesimtite si ignorante iar barbatii prosti ca ajung sa le cumpere blanurile.

Mi-am dat seama ca nu poti sa-ti faci o parere despre un oras doar dintr-o singura vizita. Prima oara intotdeauna esti mut de uimire dar a doua oara incepi sa observi lipsa tavanului sau cersetorii din spate iar a treia oara deja incepi sa ai idei despre cum ar fi mai bine.
Dar trecand peste toate, Viena este orasul perfect pentru cei care nu se simt "latini". Pentru cei care vor sa traiasca intr-o lume plina de respect, intr-un mediu curat, liniste deplina si relaxare. Nu te vei injura cu nimeni la volan, nu te va agresa nici un burtos cu Q7, nu vei calca constant pe flegme si mult prea multe ca sa le insir pe toate aici. Viena ar putea fi una din destinatiile definitive.

Cum spuneam si la inceput, Viena e mai aproape si mai ieftina decat ne imaginam. Ba chiar mai ieftin decat o cazare la Poiana Brasov, cu siguranta. Si consider chestia asta un mod de relaxare total. Adica poate vrei sa iei aer la noi la munte intr-un weekend dar tot o sa dai peste manelisti care or sa-ti perturbe linistea.
Nu mai stiu exact dar cred ca motorina m-a dus undeva la vreo 3 plinuri. Mai pui si vreo 20-30 de euro pe noapte cazarea si deja lucrurile se schimba. In loc sa vizitezi cetati neamenajate si inchise de la tine din tara te poti bucura de Prater, unde anul asta se va deschide si muzeul de ceara. Singurul impediment intr-o astfel de calatorie o reprezinta in continuare tranzitarea acestei tari. Din cauza conducerii? Nu. Din cauza oamenilor care locuiesc in tara asta.

75%

2011-01-05T21:39:00.004+02:00

De doar 75% am avut parte de eclipsa solara la inceput de an. Normal, ca deja 25% au fost taiati de guvern.
Cam chestii de genu asta ajungi sa citesti peste tot pe net. Am trecut in noul an si lumea e preocupata de aceleasi imbecilitati, desi la fiecare 4 sau 5 ani fac aceleasi alegeri cretine. S-a schimbat doar anul, oamenii nu. Au ramas cam aceiasi. Si mi se par si mai tristi oamenii care transforma o eclipsa de soare intr-un eveniment monden. Nu stiu cati ati observat dar unii vor sa se distanteze de clasa sociala inferioara prin neparticiparea la anumite manifestari sociale. Ei considera prin acest gest ca sunt superiori si deja au vaste cunostinte in ceea ce priveste evenimentul respectiv si tind catre alte lucruri necunoscute. Ceea ce este absolut penibil caci un fenomen astronomic atat de rar intalnit este in mare masura cautat tocmai de cei care se afla pe buna dreptate intr-o societate superioara. Societatea celor educati sau cu studii adecvate, sau cum vreti voi sa spuneti.
Dar anul acesta oricum a inceput bine pentru unii si rau pentru altii. Cum de fapt se intampla in fiecare an. Desi noul an m-a prins pe drumuri asa cum mi-as dori sa ma prinda tot anul, am aflat si o veste trista care va afecta cu siguranta viitorul muzicii corale. Decesul dirijorului si fondatorului corului Madrigal a surprins cu siguranta pe toata lumea (cunoscatorii, bineinteles). Desi usor poetic sa pleci chiar in prima zi a anului, e o tragedie pentru muzica corala romaneasca si pentru corul Madrigal, evident. Madrigalul a devenit un brand de tara. E unul din acele "cuvinte" recunoscute de oricine chiar daca nu au habar cu ce se mananca. Ceea ce este un adevarat merit. Nemaivorbind de faima creata peste hotare.
"Ghinionul" face ca aceasta tragedie sa coincida cu impiedicarea icon-ului national Serban Huidu pe o partie de schi. Nu contest ca ar fi o nenorocire doar ca nu pot sa nu compar cat de mult a reprezentat Huidu Romania peste hotare asa cum a facut-o Constantin. Si totusi, stirile despre moartea lui Marin Constantin aproape ca le gasesti doar la o cautare atenta pe Google.
Chiar daca personal nu-mi mai transmite nimic Madrigalul, stiu ca viitorul lui este unul destul de sumbru in aceste momente si sper totusi sa nu fie uitat pe viitor pentru ca si-asa suntem praf la capitolul muzica corala.
Sper la fel de mult ca in anul ce tocmai a venit, Sound-ul (o formatie la care tin foarte mult) sa devina din ce in ce mai cunoscut pe plan local si nu doar international.
La fel de mult sunt curios de ce efect va avea si lansarea online al unui album de muzica electronica propriu si daca voi fi dispus sa continui acest experiment, ba chiar sa combin cele doua pasiuni muzicale, cor si electronic.
Totusi pentru mine anul a inceput bine. Intr-o alta tara. Dar despre asta o sa vorbesc alta data.

1 Decembrie... Din nou!

2010-12-01T21:52:00.004+02:00

Oare om fi singurii idioti care ne sarbatorim Ziua Nationala in plina iarna? Cam ce sarbatoare o mai fi si asta, sa induri frigul ca sa te bucuri. Dar cum numai prin durere ascezi la divinitate presupun ca pentru noi asta nu e o problema.
M-am uitat si eu la alte tari sa vad cand se sarbatoresc. Mah, nu stiu daca Fortuna o fi avut un rol dar mai toti isi sarbatoresc zilele nationale in plina vara. Se ajunge maxim pana in luna Octombrie dar mai incolo...

Eu imi inchipui ca la Alba Iulia se tragea greu la masea ca sa rezisti frigului si probabil d-aia au si taraganat atat semnarea rezolutiunii de-am ajuns sa dardaim de frig ca sa ne uitam la o parada obosita. Si e obosita tocmai pentru ca atmosfera de-afara nu te duce cu gandul la o sarbatoarea nationala ci mai degraba la o capitulare. Fortele armate capituleaza, la fel ca si noi, in fata destinului. Plin de Miorite in tara asta care ne tot soptesc de viitorul crunt si noi nu si nu, ne acceptam tacit, infrigurati, destinul.

Unde mai pui ca te pisi pe ea de tara si pe conducerea ei tocmai de Ziua Nationala cand agati pe dedesubtul masinii dintr-o balta o bucata de sarma de-ti vine sa dai foc la tot ce e in jur. Si fiind Zi Nationala te-astepti ca bunii tai compatrioti sa-ti dea o mana de ajutor dar in schimb ei te injura ca stai in mijlocul drumului si le perturbezi traficul. De fapt da, special am facut-o, chiar am lasat masina in mijlocul drumului ca sa va deranjez si eu asa cum ma deranjati si voi cu nepasarea voastra. Asa ca de Ziua Nationala nu pot sa va urez decat un calduros si patriotic "Muie!"

Dar nu-i nimic. Intotdeauna va fi cineva care ne va dicta directia de mers precum Statuia Aviatorilor iar noi vom sta in coloana o viata intreaga. Asa, unii dupa altii, injurandu-ne ca la usa cortului, scuipandu-ne, barfindu-ne dar balosind toata ziua de 1 Decembrie cu mesaje mieroase gen "La Multi Ani, Romania!". Mancati cacat! Romania a murit demult! Voi ati omorat-o prin nepasarea si iluzia in care traiti! Si imnul tarii rosteste degeaba primele versuri la infinit...

De pe Valea Doftanei

2010-11-28T22:15:00.003+02:00

All That Sound

2010-11-18T00:37:00.004+02:00

Well, it's happening again! And again and again and so on and on.
Avem din nou concert cu pianistul american de origine romana Valentin Radu, azi la CCSB adica Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti. Sau mai usor, langa Silver Church.
Am mai avut astfel de concerte si in trecut iar publicul se pare ca a gustat reteta. Musical-uri, jazz, spiritual, pop rock, chestii de genul asta cantate de un cor si acompaniate de pian.
Dar chiar daca acest concert s-a mai repetat (ca idee nu ca si repertoriu) sunt sigur ca inca sunt oameni care n-au mai fost la un asemenea concert. Eu zic ca merita sa va bagati mai ales ca intrarea e ca de obicei gratuita.
Muzica e foarte faina. Sunt destule piese care sunt sigur ca le-ati auzit si o sa le fredonati alaturi de noi. Va fi o seara plina de staif, parca asa se zice, iar noi va asteptam intr-o tinuta eleganta de seara si cu un repertoriu pe masura.
Ne vom zbantui pe ritmuri de rock & roll si vom calma spiritele si cu cantece de leagan. Bai, e marfa atmosfera ce sa mai. Si la asta contribuie foarte mult si Valentin. E nebun clar si asta aduce un farmec inegalabil concertului, sau ar trebui sa-i spun mai degraba show-ului.
Nebunia incepe la 8 si o sa va cam tina ceva pe scaune, sau de ce nu, sa va ridicati si sa dansati.
See you there!

Croatia & Muntenegru

2010-11-15T00:56:00.015+02:00

Si ma dusei sa trec la Croatia, mai. Cu masina personala, mai. Asta-vara am incercat prima oara mersul in concediu cu masina personala. Un fel de a face pipi atunci cand vrei tu.
In cele ce urmeaza o sa povestesc destul de scurt cam cum a decurs toata tarasenia fara sa ma lungesc prea mult. O sa incerc pe cat posibil sa aduc si informatii legate de cheltuielile unei astfel de calatorii.
Plecaram cu voie buna intr-o vineri pe la 3 dupa-masa. Voia buna a murit in schimb pe drum. Cred ca pe la 4 sau 5 dimineata am ajuns la cazare in Arad (90 lei/noapte). Intotdeauna ma va mira traficul neincetat. La orice ora e plin de masini in tara asta. Si aveam sa aflu ca nu doar la noi se intampla asta.
Am ales cel mai safe traseu pentru dus chiar daca este mai lung. Bucuresti - Arad - Pecs - Zagreb and so on. Cum spuneam mai sus, trebuie sa va inarmati cu rabdare pentru a tranzita tara. Dar asta o stim deja.
Vigneta de drum pt Ungaria e bine s-o luati cat mai din vreme. Chiar din Arad daca gasiti. Cu cat va apropiati mai mult de granita cu atat e mai scumpa saracia. Noi am luat-o de la unguri dar n-a fost mare diferenta. In total te duce pe la vreo 50 de lei pe 10 zile. Daca va intoarceti pe alt traseu puteti sa va luati pe o perioada mai scurta de vreo 4 zile parca, asa cum noi n-am facut.
Eterna prietenie romano-ungara si-a facut efectul dupa nici 5 kilometri de la granita. Filtru pus pe strangere de fonduri pentru ajutorarea fortelor politienesti. Pentru prima oara in viata mea uit sa-mi aprind farurile si am cotizat gratie farmecelor Petrutei cu doar 43 de lei pentru o amenda fantezista de-a lor de vreo 130 de euro.
In Ungaria se conduce lejer ca de obicei. Dispare brusc traficul si aglomeratia. Parca nici nu mai simti nevoia de a goni ca nebunul. Asadar cand am ajuns pe la Pecs stiam ca nu mai avem mult si intram in mult asteptata Croatie.
In materie de masini trebuie sa stiti ca nu trebuie sa platiti nici o taxa de drum in Croatia. Toate sunt incluse in taxa de autostrada. Si autostrada o veti folosi cu siguranta. De-abia veti astepta sa bagati 130 (legal) pentru a recupera din timpul pierdut. Nebunii au chiar si un site foooaaarte bine facut unde afli toate informatiile necesare legate de autostrazile din Croatia. Il gasesti aici.
Pentru a intra pe autostrada puteti sa coborati spre sud cat mai repede ca sa castigati timp sau sa economisiti bani mergand pe drumurile nationale (foarte bune). Dar asta va mananca mult timp iar noi n-am apucat sa vedem Zagreb-ul caci am ajuns la el dupa ce se intunecase de seara.
Destinatia noastra se afla in Peninsula Pag, cam pe la mijlocul Croatiei. Pana acolo autostrada ne-a costat 78 de lei iar ca distanta am acoperit cam 330 de km de autostrada.
Bineinteles, ca romani ce bine ne sade, am tinut sa ne facem remarcati de cum am ajuns acolo. Fiind pe fuga sa prindem feribotul ne-am lasat pe mana Ioanei (GPS-ul) sa ne ghideze. Si ne-a ghidat. Am ajuns la statia feribotului cu o ora inainte de ultima plecare. Ne-am asezat frumos la coada si am asteptat. A venit feribotul, s-au imbarcat toate masinile, iar noi mai pe la sfarsit. Feribotul a plecat si noi ne-am dus sa platim. Mare palma divina ce-a primit Cristina (un alt membru al acestei nemaipomenite expeditii) incat a intrebat inainte sa platim daca feribotul merge in Pag. In momentul respectiv casierul a tasnit brusc de pe scaun si a inceput sa urle la capitan sa opreasca vasul. Asa ca deranjeaza pe toata lumea si coboara inapoi in statia de feribot caci eram la statia gresita si pe feribotul gresit. Tot ce-mi amintesc din seara aia, un angajat de pe feribot facandu-mi semn sa scot masina: "Romania! Out!". Statia era Jablanac parca si ne ducea pe insula Rab. Aproape, dar de neatins.
Fiind peninsula poti ajunge si cu masina dar asta inseamna un detur de vreo 120 de km. Eu am preferat sa conduc toata noaptea decat sa dorm in masina pana la primul feribot care venea pe la un 4 jumate, 5.

Pana m-am culcat in urmatorul pat (ultimul fusese abia in Arad) pot spune ca m-am delectat pe deplin cu drumurile din Croatia. Sunt infernal de bune. Habar n-aveam ce inseamna sa nu ai grija vizibilitatii reduse. Sa fie trasate benzile cu vopsea reflectorizanta incat sa n-ai nevoie de faza lunga. Sa nu dai tu in gropi, ce sa mai, o minunatie. Iar cand iesi de pe autostrada si mergi pe drumul de coasta lucrurile devin si mai interesante. Si asta pentru ca la ei, ca in orice alta tara civilizata, nu exista trafic. Nu stiu de ce dar stiu ca daca nu aveam pasageri in masina as fi condus ca un nebun. Drumul te impinge sa faci asta. Plin de curbe si serpentine dar te simti tot timpul in siguranta. M-am gandit in permanenta la testele pe care le fac aia la Top Gear. E o alta lume atunci cand ai sub tine un drum de calitate.
Dar nu eram acolo pentru drumuri ci pentru relaxare. Zona in sine nu prezinta foarte mult interes. Cel putin pe mine peisajul insular nu m-a dat pe spate. Iar plajele sunt la fel de apatice. Nu exista nisip pe aceste insule ci doar pietris. Nu este deranjat dar nici foarte atragator. Ne-am tot plimbat pe toata insula in cautarea unei plaje mai interesante dar n-am gasit decat un loc mai retras care tinea si loc de camping (imaginea de mai sus). Asta dupa ce am fost pana unde se termina insula si am enervat un cuplu de nemti ca am intrat cu masina pe plaja. Suntem romani, ce naiba. Avem un renume de pastrat!

La rasarit si apus ai parte insa de imagini incredibil de frumoase. Cand am facut fotografia de mai sus mi-aduc aminte de pasiunea mamei mele de a picta. Avea un tablou foarte asemanator cu imaginea de mai sus. Un fel de deja-vu digital.
Lipsea totusi ceva pe insula aia. Nu stiu ce, dar a facut diferenta. Centrul e centru si doar acolo vei gasi terase, restaurante si cateva magazine. In rest, insula e plina de pensiuni. Si nu va ganditi ca arhitectura o sa va ameteasca. Sunt blocuri standard ca la noi doar ca sunt construite cu cap si nu calare unele peste altele. Dar repet, ceva pe insula aia a lipsit atat de mult incat nu pot spune ca m-am simtit extraordinar de bine. Dar cazarea e ieftina si merita din plin pentru banii oferiti. Gasiti aici cazari la greu si preturi pe masura. Sa stai cu 10 euro pe noapte nu cred ca e asa rau.
Singurul lucru cu adevarat rau este ca pentru a construi drumul pe insula au trebuit sa treaca printr-un lan de stuf. Ei bine, se pare ca acest stuf e si ecosistemul unor specii de iepuri de camp. Cum drumul trece exact prin mijlocul stufului ne asteptam sa tranziteze si iepurii. In viata mea n-am vazut un macel mai mare ca aici. Foarte multi iepuri cad prada accidentelor de masina in zona aceasta. Din fericire am reusit sa scap fara sa omor vreunul dar imi aduc aminte ca n-am putut totusi evita un porumbel chiar la intrarea in Croatia.

Prima excursie facuta incat sa mai scapam de monotonia insulara a fost in Zadar. N-a fost chiar in zadar ba chiar a meritat efortul. Oraselul este dragut si merita vizitat. Atentie insa pentru ca veti avea nevoie de incaltare cu aderenta. Eu in slapi, va jur, mi-am tarsait picioarele cat am stat pe-acolo. Alunecam daca vroiam sa ridic un picior. A fost un cosmar. Dalele de piatra s-au slefuit de-a lungul timpului iar noi am prins o ploaie in ziua respectiva ceea ce a transformat totul intr-un patinoar. Daca nu faceti decat sa vizitati pot sa va spun ca un bilet pentru a urca in turnul orasului este 6 lei, iar pentru o mica gustare preturile sunt standard, 8 lei o felie de pizza si vreo 5 lei cola la jumate. Parcarea ajunge la vreo 3 lei pe ora. Se plateste direct la aparatele montate pe trotuar asa ca veti avea nevoie de ceva marunt la voi.

Nimic nu poate fi mai frumos decat sa prinzi o ploaie pe inserat. Ai parte dupa furtuna de niste imagini incredibile dar care din pacate dureaza foarte putin. Cam intr-un interval de 15, 20 de minute apar pe cer lumini incredibile care te fac sa-ti declansezi aparatul in continuu. Desi din cauza furtunii portul se inundase un pic am iesit afara sa fac fotografii fara sa ma deranjeze faptul ca eram pana la glezne in apa. Adevarul e ca nu te mai deranjeaza nimic atunci cand vezi ce spectacol de lumini se deruleaza in fata ta.

Deja ma plictiseam grav pe insula aia si am decis ca trebuie sa mai facem ceva. Sa ramanem cu ceva din toata aceasta plecare. Zagrebul nu am apucat sa-l vedem din cauza lipsei de timp. De Pula nu mai zic, ar mai fi trebuit o zi in plus doar pentru asta. Asa ca cea mai apropiata optiune era parcul natural Plitvice. De data asta ne-am hotarat sa luam feribotul. Nu doar pentru ca ma grabeam ci si pentru ca nu mai fusesem vreodata cu el. Calatoria minunata de doar 10 minute ne-a costat 78 de lei. Ori asta ori acel ocol de 120 de km. Intr-adevar, calatoriile cu feribotul sunt foarte scumpe chiar daca pe distante foarte scurte.

Drumul pana la Plitvice nu depaseste mai mult de 170 de km. Doar ca in acesti 170 de km ai parte de o calatorie pe repede-inainte. Esti obisnuit cu peisajul stancos de coasta dar cum incepi sa urci muntii de coasta, peisajul se schimba constant. La fiecare km vezi cum vegetatia si relieful se transforma. E ca si cum ai iesi din Constanta si ai intra in Sinaia, atat de brusca este schimbarea. Daca pana acum mi se parea destul de apatic peisajul, acum imi doream sa mai petrec cel putin 10 zile in aceste locuri. Verdele se instaurase pe deplin iar rarele pensiuni te atrageau de fiecare data.

Nu are rost sa dau prea multe detalii despre parc. Cu siguranta ca veti gasi foarte multe informatii pe internet. Cum s-a format, de cand a devenit parc si alte informatii utile. Stiu doar ca e cel mai frumos loc natural pe care l-am vazut pana acum. Mi-as dori sa mai revin aici daca voi mai avea ocazia. Si asta pentru ca daca intr-adevar te hotarasti sa vii aici ai nevoie de cel putin 3 zile ca sa te bucuri pe deplin de ceea ce-ti ofera acest parc. Noi l-am facut pe tot intr-o singura zi. Dar chiar si-asa pot spune ca am vazut locurile ce au oferit inspiratie unora in filmele SF. Si elementul principal este evident, culoarea apei. Acel turcoaz limpede care te atrage ca o vraja in adancuri.

Pot spune ca aceasta experienta mi-a oferit si clipe extrem de placute dar si frustrare maxima. Iar frustrarea vine atunci cand observi cum unii oameni pe lumea asta stiu sa faca bani de pe urma rezervatiilor naturale. Totul este foarte bine pus la punct in acest parc. Chiar de la intrare ai parte de un birou de informatii, casa de schimb valutar, snack bar si o parcare destul de generoasa desi cam in stilul romanesc. Din cauza numarului mare de turisti ajungi sa parchezi pe unde-apuci prin padurea invecinata. Dar cu toate astea la sfarsitul zilei observi ca se mentine constant curatenia.

Biletul poti sa ti-l iei in functie de cat timp ai tu la dispozitie. Exista vreo 3 mari trasee principale si ti se comunica si durata lor efectiva. Timpul este destul de exact pentru ca nu prea ai cum sa te abati de la traseu. Prin tot parcul au fost construite trasee si poteci din scanduri de lemn incat sa poti traversa cu usurinta peste apa, sa nu te abati de la traseu sau chiar sa te ratacesti. Ba chiar sunt locuri unde desi ai putea sa mergi pe pamant sau iarba iti este interzis acest lucru. Trebuie sa ramai tot timpul pe poteca. Dar poteca te va purta intotdeauna catre cele mai frumoase locuri din parc si nu vei pierde nimic din ceea ce vrei sa vezi. Pe langa faptul ca vei vedea foarte multe cascade, ca te vei opri din 10 in 10 metri sa faci cate o poza (trebuie sa aveti carduri destule la voi, va asigur), ca nu te vei mai satura sa pleci de-acolo, parcul iti mai ofera si alte servicii precum plimbari cu vaporasul pentru a economisi timp, trasee cu autobuzul (o chestie Mercedes dintr-o perioada nedefinita care urla de durere la fiecare pornire si nu crezi ca vei mai ajunge vreodata la destinatie), si un popas foarte bine organizat. Pentru a evita raspandirea deseurilor menajere exista un singur punct unde poti lua masa. In mijlocul unei poienite ai parte de multe mese iar pe margini exista un fast food, un centru de informatii, un magazin cu suveniruri si o toaleta. Toate incat tu sa nu parcurgi prea mult drum si sa nu te abati de la traseu.

Intrarea in parc ne-a costat cam 67 de lei de persoana in conditiile in care am ales varianta 2 trasee din 4 (e un al 4-lea traseu pentru cei care chiar vor sa se plimbe mult pe jos si iti ia cam o zi intreaga un singur traseu). Mancarea constand intr-un hamburger, un cheeseburger si o cola la jumate a costat 55 de lei. E de preferat sa aveti la voi apa. Nu va verifica nimeni si nu va arunca sticlele ca la cinema. Dupa terminarea unui traseu muream de sete si ei stiu asta. Asa ca la popas am dat 16 lei pe o sticla de apa de 1 litru jumate. In final, o zi de parcare ne-a dus la vreo 30 de lei. Intr-adevar, costa destul de mult vizitarea acestui parc dar va asigur ca banii ceruti se merita. Si asta pentru ca nu am avut ce sa comentez la modul de organizare al parcului. Nu ai cum sa mentii un astfel de parc decat cu bani multi. Si prefer sa dau atatia bani aici decat la o mizerie de pensiune de la noi unde stiu ca oricum nu dau doi bani pe rezervatiile naturale. Dar sunt sigur ca multi romani se vor simti furati in parcul asta si nu vor intelege in veci de ce trebuie sa dea atatia bani.

Cred ca din toata excursia, vizitarea parcului a fost cel mai frumos lucru. Ar trebui inclus clar pe Bucket List-ul vostru. Nu mi-a parut rau apoi ca am ratat alte destinatii precum Zagreb-ul sau mai stiu eu ce.
In zilele ce au urmat am avut parte si de timp destul de ploios dar care nu a fost extrem de deranjant, ba chiar mi-au oferit oportunitatea unor peisaje foarte faine. Si apropo, a plouat mult dar masina nu mi s-a murdarit in toata aceasta perioada. E super tare, conduci prin ploaie si la sfarsit observi ca masina ta e la fel de curata ca inainte. Si asta doar pentru ca oamenii nu sunt jegosi si le place curatenia. Ceea ce noua clar nu ne place :)

Avand in vedere ca toti simteam ca "ceva" lipsea pe acele insule am stat si ne-am gandit daca ar fi bine sa ne intoarcem acasa pe acelasi drum. Dupa ce am realizat ca rar se va intampla sa ne intoarcem in aceste locuri am decis sa cautam o alta ruta de intoarcere. Si am facut asta prin sud, pentru ca in sud ne astepta Mecca-ul Croatiei, Dubrovnik. Ca sa ajungem acolo aveam de parcurs vreo 400 de km. Asa ca am plecat de cu dimineata la drum si ne-am inarmat cu rabdare.
Autostrada e senzationala ca de obicei si cu cat cobori inspre sud relieful se schimba dramatic. Drumul fiind foarte bun iar traficul rarefiat ai ocazia sa si apreciezi frumusetea acestei tari. Ai parte intr-adevar de niste peisaje demne de filmele fantastice.
Ajungem la Split si vedem ca autostrada continua. De ce ma mira asta? Pentru ca GPS-ul meu e vechi de doar 2 ani iar harta imi arata autostrada doar pana in Split. Eh, dupa un calcul usor a reiesit ca oamenii astia au mai construit aproximativ 120 de km de autostrada in 2 ani de zile. Si dupa ce-am iesit de pe autostrada am observat cum se continua departe in munti, sapand tunele si ancorand piloni imensi aducandu-mi aminte de apeductele minelor din Moria (Stapanul Inelelor). Mai are rost sa comentez de cat de imbecili suntem ca natie si cate acceptam de atatia ani de zile? Inaugurari de 10 km???

Asadar, cu ajutorul celor mai bine de 100 de km noi am reusit sa ajungem mai devreme in Dubrovnik. Autostrada ne-a mai costat inca 51 de lei dar chiar merita. Adica nu stai sa sari cu masina la fiecare trecere de pod ca pe Autostrada Soarelui iar casele de taxare nu sunt in mijlocul drumului ci doar la intrari si iesiri. Nu exista ambuteiaje si intr-adevar poti vedea o multime de lucruri intr-o singura zi.
Dubrovnik-ul este un oras foarte animat. Aproape ca nu-ti vine sa crezi cat de mult se schimba totul. Unde pe insula aia parca asteptai sa mori, aici nu ai loc sa arunci un ac. Grupuri de straini se inghesuie sa nu se piarda, autocare in sir indian, stradute mici unde incape doar o singura banda de circulatie fac din acest oras un adevarat punct turistic. Au o parcare extrem de civilizata chiar la intrarea in oras, pe mai multe nivele subterane. Asta daca nu cumva faceti parte din categoria umflatilor care vor sa parcheze in buza cetatii si nu pot face doi pasi pe jos. Exista parcari si pentru d-astia dar cu mult mai putine locuri. Noi am preferat sa mergem pe jos si sa stiu ca masina mea e intr-un loc cat mai sigur cu putinta.

Chiar daca cetatea este foarte aglomerata si arterele principale sunt pline de turisti pana la refuz ai ocazia de a gasi si locuri mai retrase si intime. Locuri unde o pisica plictisita se poate intinde si motai sau sa iei masa pe o straduta ingusta care sa fie doar a ta. Daca ai destul timp la dispozitie poti sa faci o gramada de lucruri in acest oras-cetate. Ai posibilitatea (cotra cost) sa urci pe zidurile cetatii de unde vei avea o priveliste minunata, sa urci cu telecabina de unde clar vei avea o priveliste si mai dramatica sau poate doar sa te plimbi pe stradutele vechii cetati din secolul al XII-lea. Ai putea spune ca e un oras ca oricare altul in Europa. Practic nicaieri nu vei avea parte de ceva nou, aceleasi influente guvernand Europa de secole. Dar totusi aceste orase-cetate au farmecul lor aparte si te fac sa te simti bine de fiecare data.

Dupa ce ne-am saturat de Dubrovnik ne-am continuat drumul tot spre sud. In aceeasi zi trebuia sa intram in Muntenegru si sa poposim in Budva. Daca tot era s-o facem lata, nu trebuia sa ne oprim acum.
Budva este un oras superb. Formatiunile stancoase ce ies din apa amintesc de filmul Avatar si depasesc cu mult imaginatia oricui. Conteaza foarte mult sa ai un relief diversificat in aproprierea plajelor. Din pacate aceleasi plaje cu pietris. In oraselul-cetate de coasta, intarit de venetieni impotriva atacurilor otomane vei intalni o lume cu totul diferita de cea a sarbilor de azi. Are acelasi farmec ca al Dubrovnik-ului dar la o scara mai mica.

Totusi, intrand in Muntenegru am avut o revelatie. Si anume ca noi romanii nu suntem singuri pe lumea asta. Mai sunt si altii la fel de retardati ca noi. Nu-mi amintesc sa fi stat mai mult de 2 minute la granita Croatia, in schimb la sarbi pe putin 30 de minute. Tot felul de proceduri, verificari, nervi, plus o taxa penibila eco de 10 euro. Ne-a prins noaptea pana am intrat si a mai inceput si ploaia. Si imediat mi-am readus aminte de Romania. Au disparut drumurile bune, marcajul era practic inexistent iar benzile trasate erau de mult sterse. Am condus intr-un stres enorm cu maxim de 50 la ora. Cu mai mult nu puteai decat daca erai inconstient. Era un fel de Intorsura Buzaului sau Valea Oltului unde nu prea poti sa depasesti. Dar desi ne asemanam foarte mult ca si natie la ei extremele sunt mult mai bine conturate. Si cand spun asta ma refer la cei care depasesc in panta si curba la stanga fara sa se asigure sau cei care merg in coloana in spatele unui tir cu 30 la ora in linie dreapta fara sa aiba nici o masina din contra sens.
Alte asemanari apar la zona oraselor. Aceleasi masini parcate pe marginea drumului si aceleasi buticuri mizerabile.
Si ca oameni ne asemanam. Barbatii sunt ingrozitor de urati si de ingalati, purtand vesnicele treninguri si slapi iar femeile sunt foarte frumoase si seara e plin de ele pe la terase gazduind buna dispozitie a turistilor cu bani. Si bani exista cu duiumul in Muntenegru. Expozita de iahturi dovedeste asta. Mai mult de-atat, iahturile sunt parcate dupa marime. De la cel mai mic si mai ieftin (sa nu va ganditi la nu stiu ce saracie, ba dimpotriva) pana la "chestii" pe 4 nivele sau mai mult.

Diferenta se vede si din orasul propriu-zis Budva si vechea cetate. Aici vei gasi acea atmosfera inconfundabila care te atrage in fiecare seara. Si ai toate sansele sa gasesti o terasa intima plina de farmec unde sa poti asculta jazz live. Ba chiar am avut ocazia de a intalni o voce foarte misto de jazz. O cheama Lena Kovacevic si dupa ce ca e foarte misto gagica are si o voce incredibila. Si e din Serbia, mai exact din Belgrad. A studiat muzica la Conservatorul din Amsterdam si in seara aia se intampla sa fie in Budva cantant jazz live. A fost o seara foarte faina si va recomand s-o cautati pe tipa pe YouTube. E foarte tare!

A doua zi insa lumina a adus intunecime. Daca faci abstractie de relieful incredibil si frumuselul oras vechi ai putea spune ca esti la Saturn sau Neptun. Sau mai bine, Costinesti. Imaginea de mai jos e luata chiar in Budva si asa arata tara asta de fapt. Asa sunt si ei, ca noi. Lipsiti de orice estetica. Ma mir ca au reusit sa-si pastreze monumentele istorice si sa profite de turism desi n-au nici un pic de infrastructura. Ori e o saracie si mizerie maxima ori o bogatie si grandomanie fara limite.

Asta nu inseamna ca nu ne-au luat la turism. Insula Sfantului Stefan nici n-ai spune ca are ce cauta in tara asta. Va spun, diferentele sunt colosale. Intr-un minut vezi ceva care-ti taie respiratia si te trezesti in urmatorul minut injurandu-te cu un cretin la volan. Ca sa vizitezi Muntenegru ai nevoie de multa rabdare si timp. Dar ai totusi ce vedea.

Daca tot mai sunteti prin zona va sugerez sa vizitati si Kotor-ul. Un alt oras superb din Muntenegru ce nu trebuie pierdut. La naiba, faceti traseul "Din Pula pana-n Kotor" si veti avea parte de un concediu perfect. Am avut la dispozitie jumatate de zi pentru a vizita acest orasel si ma bucur ca am ales sa ne intoarcem prin Muntenegru. Daca reusesti sa treci peste toate dificultatile drumului atunci vei avea parte de lucruri frumoase.

Drumul de intoarcere catre casa a fost plin de peripetii. Se facuse deja seara si noi nu reusiseram sa iesim din Muntenegru. Drumul este superb, depaseste ca frumusete Valea Oltului si e pacat sa alergi pe el. Oricum nu poti sa alergi pe el pentru ca ai parte numai de curbe si serpentine si momentele in care poti depasi sau baga viteza sunt foarte rare.
In momentul in care s-a inserat am ales sa ne oprim la o pensiune oarecare desi aveam speranta ca vom opri undeva in Serbia. In prima faza ne doream sa ajungem la Drobeta Turnu Severin si apoi inspre Bucuresti. A doua zi insa lucrurile au luat o alta intorsatura.
Uitandu-ne pe harta si realizand cat de dificil este sa tranzitezi aceste locuri am decis sa luam cea mai scurta cale. Iar cel mai scurt drum implica tranzitarea a nu mai putin de 6 tari. Muntenegru, Serbia, Kosovo, Macedonia, Bulgaria si Romania. Si toate intr-o singura zi. Si da, ati auzit bine, Kosovo.
Cel mai greu a fost tranzitarea Serbiei si Kosovo-ului. Pana sa intri propriu-zis in Kosovo ai parte de un drum montan plin de puncte de frontiera pe unde nu trece nici dracu. Rar ai parte de o masina iar la aceste puncte de frontiera puternic militarizate nu prea-ti vine sa stai foarte mult timp. Daca vor, pot face orice cu tine dar in afara de o gluma proasta cum ca eu pot sa merg mai departe dar fetele nu, n-am intampinat alte probleme.
In Kosovo iti dai seama ca n-ai motive sa opresti si nimic nu te atrage sa faci asta. Imaginati-va periferia oricarui oras din Romania si o sa intelegi cam cum arata tara asta. Am facut un popas de pipi la un barulet la malul unui lac considerand acest loc cel mai civilizat din cate intalniseram in ziua aia. In cateva minute deja parcase langa noi un Audi A6 cu geamuri fumurii si doi dubiosi s-au asezat langa noi. Marea le-a fost mirarea cand le-am spus ca tranzitam Kosovo pentru a ajunge in Romania. Ba chiar au intrebat firesc, de ce nu mergem prin Serbia.
Bine, acum sa nu ne imaginam ca totul e ingrozitor acolo. Noi n-am patit absolut nimic si mai mult te sperie istoria acestui loc. Nu a tras nimeni cu arma sau cu tancul desi e trupele KFOR patruleaza neincetat. Nu cred ca vei pati ceva atat timp cat respectati locul si oamenii. Ba mai mult de-atat, tin sa v-anunt ca saracia asta de tara isi reconditioneaza drumul E65 in regim de autostrada. Pana si-aici s-au apucat de treaba si pentru asta nu pot decat sa le port respect. In rest, nu mai comentez.
Am ramas cu multe amintiri din aceasta excursie dar cel mai mult ma gandesc la parcul Plitvice din Croatia. Chiar mi-as dori sa ma reintorc acolo la un moment dat. Pentru moment insa, o s-o mai ascult un pic pe Lena Kovacevic.

Ca si concluzie va sugerez sa vizitati aceste locuri si sa va pregatiti din timp excursia. Pentru Croatia nu ai atat de multe batai de cap dar tot ce inseamna Serbia si Muntenegru inseamna drum lung si obositor chiar daca e foarte frumos. Total-ul benzinei a fost de aproximativ 1000 de lei la un motor diesel si un consum mediu de 5 litri (dupa computerul de bord). Cu tot cu taxe de autostrada, vignete si alte cheltuieli, costul deplasarii s-a ridicat al 1500 de lei. Nu mi se pare excesiv de mult avand in vedere distanta destul de lunga parcursa. Asa ca, drum bun!

Asteptand Iarna

2010-11-12T01:34:00.004+02:00

Imaginea de mai sus am facut-o acum multi ani pe drumul spre Cheia. E facuta cu aparatul care mi-a deschis apetitul catre fotografie. Un Nikon FM3 cu un obiectiv standard de 18-50 din cate imi amintesc. Dar parca indiferent de cat de mult a avansat tehnologia digitala, fotografia pe film are un farmec anume. Poate clar neclaritatea unei imagini pe film iti ofera o stare de euforie. Cand stii ca acea imagine este intr-adevar un document vechi si te minunezi totusi de cat de bine ieseau imaginile avand in vedere ca atunci se cam folosea la greu modul manual si singurul lucru care te putea ajuta era exponometrul. Dar stim foarte bine cat de inselator poate sa fie un exponometru.
Oricum, sunt momente in care ma gandesc ca nu mai are nici un rost sa mai fotografiezi. Sunt atat de multi "fotografi" gratie accesibilitatii aparaturii foto in ziua de azi incat stai sa te gandesti daca nu cumva totul se va transforma intr-un kitch la un moment dat.

Multiple One of a Kind

2010-11-09T23:34:00.003+02:00

Nu-i asa ca te-apuca dracii cand descoperi ca fotografia pe care tocmai ai facut-o si ai considerat ca e unica si ca nimeni nu s-a mai gandit la ea, e de fapt in mintea a altor nenumarati oameni?
Te afli in postura de turist si mai si fotografiezi. Si te gandesti ca ai vrea totusi ca imaginile tale sa fie un pic diferite fata de orice rezultat Google Images. Si te trezesti intr-o situatie care dureaza maxim o secunda. Intr-o fractiune de secunda ai constientizat-o si in imediat urmatoarea ai si fotografiat-o.
O imagine in oglinda. Doi turisti fotografiindu-se intre ei la cel mai inalt punct din London Eye. Situatie e funny intr-adevar si te atrage s-o imortalizezi. La inceput ei sunt sub tine iar apoi vor fi deasupra ta. Dar exista acel moment, vreme de o secunda, cand te afli la acelasi nivel cu cealalta cabina. Cand lucrurile revin la normal si la egalitate.
Si ajungi acasa si te bucuri de imaginea ta (chiar daca stii ca si celalalt la mii de km departare se uita la "aceeasi" fotografie), dar descoperi ulterior ca multi multi altii au facut asta inaintea ta. Se pare deci ca nu esti chiar asa de inedit precum pareai.
Un fotograf NG spunea ca intotdeauna sa incerci sa surprinzi altceva decat vezi in ilustrate, vederi postale, imagini pe internet. Iar pentru asta ai nevoie de documentare serioasa in prealabil si timp la dispozitie. Sunt mult mai multe lucruri in spatele unui instantaneu. Poate chiar luni de documentare, pregatire si rabdare.

Petrecere aniversara 65 de ani de Corul de Copii Radio

2010-11-08T23:53:00.004+02:00

Corul de Copii Radio se aniverseaza ca pensionarii la Sala Radio, duminica la ora 18.00. Si-a chemat si prietenii din aceeasi "generatie" si-anume corurile Sound, Madrigal, Preludiu si Academic Radio. Va fi o petrecere ca intre batranei doar ca in spatele acestor babalaci se afla numai gerontofili. Adica oameni foarte tineri.
Corul de Copii Radio, dupa cum ii spune si numele e plin de copii. Ma rog, si de niste fete care ies incet incet la pensie in coruri de adulti, ca bate deja la ochi.
Corul Sound si el plin de tineret. Media de varsta? 40 de ani :)))) Dar sunt tineri toti, v-asigur.
Acelasi Voicu Popescu se automutileaza cu cele mai sus prezentate coruri prin prestatia sa ca dirijor. Mare curaj tre sa ai...
Corul Madrigal va fi prezent prin al sau dirijor fondator, mai marele Marin Constantin. Aici vorbim deja de un nume foarte cunoscut la noi. Ar fi timpul sa veniti si sa va convingeti singuri daca prestatia lor se ridica la nivelul renumelui.
Corul Preludiu dirijat de Voicu Enachescu sa zicem ca e un fel de Madrigal dar de care nu prea a auzit nimeni (ma refer la cei care chiar n-au nici o treaba cu muzica corala, sau clasica in general). Dar este adevarat ca sunt doua formatii total diferite si fiecare prezinta o interpretare corala personala.
In final Corul Academic Radio vine si sparge tot. Dirijat de Dan Mihai Goia (al carui nume este folosit in continuare ca parola de intrare la Ateneu atunci cand n-ai bani de bilet) formatia corala este intr-adevar una dintre cele mai bune de la noi, poate daca nu chiar cea mai buna. Dar asta ramane la latitudinea publicului.
Mai ramanea sa vina si Filarmonica si deja nu cred ca mai aveam loc in sala. Dar n-o sa vina si poate ca e mai bine asa. Dar sunt sigur ca o sa iasa ceva foarte interesant si va asigur ca n-o sa va plictisiti. V-am mai zis eu mai demult de fetele din Corul de Copii Radio...
Spor la culturalizare!
Apropo, eventul il gasiti pe Facebook aici. Spread the love of music!

Ia un loc!

2010-11-07T22:30:00.004+02:00

Doua lumi se ciocnesc! Ramasite ironice ale Cruciadelor, in Haifa, Israel. Cruciadele au fost expeditii militare cu caracter religios menite a acapara si mai mult teren sub influenta crestina. Au fost vizate exacte teritoriile din Orientul Apropiat precum Ierusalimul sau Palestina ce erau sub ocupatie musulmana in Evul Mediu. Desi armura de mai sus n-are nici o legatura cu evenimentul aparitia ei intr-o curte din Haifa poate fi considerata mai mult decat ironica.

Sus intre nori

2010-11-06T23:17:00.003+02:00

Cred ca eram cam pe unde se termina drumul in Moeciu de Sus. Tooot urci cu masina si te intrebi daca o sa te mai poti intoarce. Treci printre sate si oameni pentru care timpul sta pe loc. Si cateodata ti se deschide o fereastra si tot ce poti sa faci e sa tragi repede un cadru pentru ca de multe ori dincolo de fereastra nu e ceea ce te-astepti sa fie.
Mai e un pic pana la perioada concediilor si tre sa ne pregatim din vreme unde vrem sa mergem sau ce vrem sa facem. Pentru cei care inca nu s-au hotarat sau din varii motive vor trebui sa stea acasa de sarbatori, iata ca dupa anul nou distractia continua in alta parte. Dati click pe bannerele de pe blog si convingeti-va.

Rewind

2010-11-05T21:54:00.003+02:00

Vremea de-afara ar putea foarte bine sa fie asa, nu?

Fagarasi Pour les Connaisseurs

2010-11-04T22:19:00.004+02:00

Citeam azi pe Lumea Mare un articol legat de lucrurile pe care ar trebui sa le iei in considerare atunci cand te-apuca dorul de primitivism si vrei sa te urci pe munti. Niste sfaturi pentru drumetii. Doar ca eu stiu cum trebuie sa te pregatesti pentru drumetii. Am mai fost si am dovedit cu minim de inteligenta ca nu se poate muri chiar asa usor pe munte.
Ba si mi-am amintit de prima si ultima mea experienta montana. Deci cum sa zic, toate ca toate dar sunt sigur ca am facut senzatie printre drumetii experimentati. Niciodata in viata mea n-am fost privit cu mai mult interes decat atunci. A fost perioada mea de glorie.
Ca sa ne intelegem, aveam un rucsac in fata, altul in spate, un bacs de apa plata la 2 litri, 2 kile de lapte lichid, banane si conserve de peste. Ah, si Redbull.
Dar s-o luam de la inceput ca asa-i frumos. Eu intotdeauna am fost atras de natura dar mult prea lenes incat sa ma apropii de ea. Asa ca s-a decis cineva sa ma impinga de la spate. Si nimeni altcineva decat prietena mea Oana Manea care in ultimii ani a inceput sa croseteze hand-made-uri pentru fete care se vor bucura ca le vor purta dar nu vor fi niciodata admirate sau intelese de baieti. Ma rog, primul lucru e sa alegi traseul si fiind la prima expeditie montana ne-am gandit sa alegem ceva usor. VARFUL MOLDOVEANU!!!
Mda, n-am murit atunci desi poate ca toate statisticile ar fi dovedit contrariul. Asa ca mi-am facut bagajaul si m-am decis sa-mi achizitionez si o pereche noua de bocanci. Evident ca am luat cele mai ieftine saracii, traiam inca pe seama mamei, nu ca acum n-as trai tot pe seama ei. Am dat cred ca vreo 50 de lei pe bocanci, dar aratau bine. Si-atat!
Lucrurile mi le-am varat nu intr-unul, ci in doi rucsaci. Nu aveam bani de un rucsac de munte si am zis ca ce mare chestie, unul in fata si altul in spate. O sa-mi tin si echilibru mai bine fata de prostii aia cu ditamai rucsacii in spate.
Ajunsi la Balea Lac am decis in vreo 5 minute ca vom innopta in masina. Cazarea la Balea Lac e doar pentru pitipoancele care si-au scos portfelele la plimbat in natura. E scarbos de scumpa cazarea in trogloditele alea de cabane. Si nimic nu se compara cu o noapte dormita in masina. Vezi tot timpul stelele si te trezesti odata cu soarele... Un ochi n-am inchis in noaptea aia. de fapt Niste onanisti minori incercau sa-si impresioneze verisoarele in parcarea cabanei. Ceea ce era de apreciat este ca robinetii aia refulau de imaginatie in ceea ce priveste obiceiul de imperechere. Vreo 5 minute ascultau muzica dupa care dadeau drumu la motor si-l ambalau pentru vreo inca alte 5 minunte, probabil sa se incalzeasca. In aceasta tentativa de crestere a temperaturii muzica era interzisa. Apoi tot procesul se relua. Fara finalizare cred, pentru ca ritualul a tinut pana aproape de dimineata.
Asa ca da-i si ia-o in sus spre Saua Capra si gandeste-te ca in curand aveai sa fii pe cel mai inalt varf din Romania si ca o sa faci pipi de-acolo. In curand insa aveam sa-mi arunc prima sticla de Dorna la 2 litri dintr-un intreg de 4 ce caram la mine (2 din bacs-ul de 6 ramasesera in masina dintr-o lipsa acuta de spatiu). Da, eu imi luasem apa plata la mine, de unde era sa beau apa? Ca doar nu erau terase pe traseu, doar zeci de paraiase de care eu nu aveam cunostinta sau minte.
Nu cred ca am ajuns la Saua Capra decat cu vreo sticla de apa si 2 Red Bull-uri ingurgitate cu disperare. Si cum sa va spun, de la Cabana Balea pana la Saua Capra e cam 2% din traseu.
De-acolo inainte Golgota parea departe si in dreapta il vedeam des pe omul care-si cara crucea. In sfarsit, ne intelegeam. Pe drum ne intalneam cu alti drumeti cu capul pe umeri care ma priveau cu teama la inceput apoi cu o mare curiozitate. E ca si cum te uiti la cineva si stii ca o sa moara cat de curand si ai vrea sa vezi cum arata. Doi dintre drumeti ne-au depasit dar ne-au asteptat mai in fata si stiau ei de ce.
Lanturile! Deci dupa ce ca deja cei 50 de lei isi demonstrau investitia asupra degetelor de la picioare acu trebuia sa ma agat si de niste lanturi ca sa urc. Cei doi drumeti s-au dovedit a fi niste oameni care nu vroiau sa fie martori la moartea stupida a unor inconstienti. Dar cu toata inexperienta mea, partea cu lanturi nu mi s-a parut nici pe departe a fi asa periculoasa. Sunt sigur ca sunt trasee mult mai periculoase.
Ideea era ca deja trecuse mult din zi si noi nici nu ajunseseram la Cabana Podragu. Un fel de Base Camp I pentru mine. Noii nostri amici ne tot duceau cu zaharelul ca mai e un pic si ajungem. Asa ca mi-am deschis ultima conserva de Red Bull si am luat-o inainte....pe drumul gresit. Pana m-am intors la ei se dusese si efectul ultimului stimulent iar acest moment a coincis cu inceputul pierderii unor unghii de la picioare.
Nu stiu daca ati patit vreodata in viata voastra ca la un anumit moment corpul vostru sa nu mai functioneze. Creierul gandeste, da comenzi, dar nimic nu se misca. In momentul in care am vazut Cabana Podragu am cazut practic din picioare. Mai mult intr-o rana, dar am cazut in genunchi. Printre urletele si injuraturile Oanei care-mi erau adresate am considerat ca singurul lucru pe care-l puteam face in momentul ala era sa mestec banal un colt de paine. Imaginati-va ca vedeti un mort care rumega incet dintr-un coltuc de paine. Pentru ca intr-adevar picioarele nu le mai simteam si realizam ca erau incalcite sub mine intr-o pozitie total nefireasca. Alti drumeti intarziati se uitau cu groaza la mine dar se linisteau vazand ca totusi sunt in viata.
Mai tarziu, toti cei de prin zona s-au amuzat copios pe seama noastra. Eu imi scoteam lapticul iar Oana ciocanul ca sa bata cortul de pamant. Evident, erau pietre in jur dar cine a avut un festin la micul dejun? Nimeni n-a mai ras cand ne-am tratat oaspetii cu conserve de peste Saupiquet, lapte rece si banane. Chiar daca dimineata a insemnat 12 la amiaza, cand oamenii erau pe punctul de a intra peste noi in cort sa vedem daca nu muriseram de la atata efort.
Evident ca nu m-am pisat de pe Varful Moldoveanu ci doar in spatele Cabanei Podragu. In timp ce Oana atingea cel mai inalt punct din Romania eu zaceam ca o lauza in cort revenindu-mi. 4 unghii de la picioare se desprindeau incet iar muschii incepeau sa simta durerea din nou.
La intoarcere am innoptat pe Saua Capra impreuna cu amicii nostri. Momentul de primtime al serii? Supa la plic fierbinte varsata pe ciorapul meu imputit de transpiratie. Rezultatul? Un picior oparit si un miros pestilential in cort pana la venirea diminetii. Afara era o furtuna mult prea puternica pentru a putea tine cortul deschis.
N-am murit dar nici n-am mai calcat pe munte de-atunci. Ah, ba da. Pana la Piatra Arsa dar a fost departe de a fi atat de spectaculos precum traseul din Fagarasi. Iar unghiile mi le-am naparlit vreo luna mai tarziu, fiind la dus intr-un buncar de razboi in Elvetia. Are vreun sens ce spun? Nu, dar chiar asa s-a intamplat.

Mud Volcanoes

2010-11-04T00:49:00.003+02:00

I've read on twitter the other day that you have to pay a huge tax in order to take professional photos at the location of mud volcanoes. Something about 900 ron which is about 200 euro. Really? To pay nature? It's not like in Romania somebody actually takes care of that place, or any other place for that matter.

I can't find this place anymore!

2010-11-02T21:31:00.004+02:00

I can't find this place anymore! It's like in the Stephen King's book Black House where you know you've seen a house in a particular place but every time you get there you can't find it anymore. I've taken the above photo on the Transfagarasan road a few years ago. I like the old wooden house in particular because of its remoteness and spookiness. But every time I'm driving that road I can't not find it anymore. Maybe I'm just to careful at the road but anyway it's annoying. Have you ever seen it or something similar happened to you also?

Peles Castle

2010-11-01T23:21:00.003+02:00

It's very nice to visit the Peles Castle during the night because you have time to admire it without being distracted during the day. That is only if you have no fear of bears. I've heard that they are quite use to walk around there. But the fact that all the commotion disappears and there's only silence around you is pretty attractive. Unfortunately, or maybe fortunately there are no bars open after 7 o'clock in that area. You'll be accompanied only by dogs. But let me tell you, when you see a dog concentrating in the dark woods nearby and starts barking, you don't feel so relaxed anymore.

Long Time

2010-10-31T20:43:00.002+02:00

I don't know what made me like photography but I remember when I was very little seeing a postcard of a city. What was interesting about this postcard is that on the street level I could see some red and white lines that I couldn't explain. I was wondering who put them there and how they've built it. Why I didn't see them before? They must've closed the roads in order to put those lines there because I couldn't see any cars. But later came the answer and I didn't believe it. They were cars I've been told. So much mystery can a simple long exposure picture offer to a young child. The photo above was taken in Haifa, Israel. The next day I had a concert there performing Carmina Burana. Destiny...

Festivalul de Muzica Veche Bucuresti 2010

2010-10-30T23:31:00.004+03:00

It takes a good friend who will gift you with an invitation, a concert hall, an orchestra with old instruments, eyes'ed closed and voila! You're traveling through time.
The Festival of Early Music in Bucharest has started today celebrating it's fifth edition and also dedicated to the great baroque composer, Bach. Aaaach!
Also it coincides with the Halloween's eve so there might be a coincidence here since we're talking about a guy that lived about 300 years ago and still his music is being heard to this day.

He was born in 1685 in Germany in a family of musicians. He left his mark in the music history by composing a variety of works such as cantatas and organ pieces. Well-known for his brandenburgic concerts commissioned by the Prince of Brandenburg Christian Ludwig, Bach remains one of the most favorite composers of all time. People still listen to his music and I consider him to be the first person who composed and prepared the road for Jazz music wihtout even knowing it. Check out McFerrins concert "Swinging Bach" if you don't believe.

Returning to the Early Music Festival, it appears that this event is growing year by year and that couldn't be more great. We are fortunate to have one of the biggest classical music festivals in the world such as George Enescu Festival but that happens every two years. So, any music festivals are welcomed and really hope this one will turn into something great that will last for many years from now on.

The Il Gardellino Orchestra hosted a concert in the Romanian Atheneum in the opening evening which is the perfect location considering the repertoire of the Festival. Founded in 1988 the baroque ensemble bears the name from one of Vivaldi's concerts and concetrates mostly on baroque music. The conductor Ketil Haugsand was nice to make a short presentation of the evening's program and contributed to the making of this wonderful project.

The evening started with the Cantata ”Ich habe genug”, BWV 82 having as soloist the counter -tenor Florin – Cezar Ouatu. Great surprise here because there are very few Romanian counter-tenors and Florin – Cezar Ouatu has an incredible voice and he is well recognized abroad. Regarding the Cantata, extremely boring composition. At first when you hear it it's making you stay straight on the chair and fantasize about life in the royal palaces but after a few minutes your back starts bending and you might feel a slight sense of sleepiness. Baroque music can sometimes be so incredible attractive but also can be annoyingly boring.

In the second part of the program the Romanian Radio Children's Choir was invited on the stage to perform “Magnificat anima mea Dominum”, BWV 243 alongside a few male members of different Romanian choirs. As per the conductors presentation this is the first time a children's choir has performed this piece. It's not easy at all to sing Bach and maybe was never intended to be singed by childrens. But neither his role in Jazz music inspiration was. The performance was incredible as usual. It sounded and molded perfectly to the type and atmosphere of the music. Voicu Popescu (conductor of the Childrens Choir) has proved again the quality and possibilities that this formation can offer. Its starting now to question if they are really childrens or small robots inside them that can perform any type of repertoire.

Soloists for the Magnificat were Raluca Enea - sopran I, Irina Grigorescu - sopran II which is also a member of the Children's Choir, Cezar - Florin Ouatu - counter-tenor, Ionut Popescu - tenor and Stefan Schuller - bas. A great surprise came from Irina and it must have been quite an ordeal singing along the mature soloists. But she made a great appearance and Magnificat was indeed a success.

There are still two more days dedicated to Bach's works and they can be heard an the Romanian Atheneum on Sunday and Monday. If you want to escape the present and stressed time it might be a good idea to return a few hundreds years in the past and relax yourself with some fine quality music.

How to post larger pictures on Blogger

2010-10-28T23:08:00.008+03:00

I've always wondered why uploaded pictures in Blogger are so small. I mean, images are one of the most important aspects of a blog. And more important when they are part of a story. They are to small to make a difference and is annoying when you have to click them to get a larger version and then hit back again to return to the story.
I've tried on my own to find a method to post my pictures in a larger format that the one from above. The example is a photo of me when I was very little. The car in the back was our first car and it was 1 year younger than me. I'm sure you can see the car but I don't know if you can see me :)
So, in order to enlarge the pictures I have gone to the other side. The programmers side. I've hit it! The Edit HTML button on this article (and any article) is the key.
First you will see a language from another world and finally realize why those IT guys are getting paid so much money. But soon you will start to understand some of the mysteries. Let's take a closer look at the below print screen.

If you take a quick look at the alpha-numeric characters you will find a html address. http://3.bp.blogspot.com/_6fMjShU0ByU and so on... That's the link to the image that you have uploaded into your automated created Picassa account. And if you continue looking you will eventually find the Holy Grail, the resolution of the image, as per the below print screen. As you can see, the largest image blogger wants you to upload is with the width of 400 pixels. But go ahead and change that resolution, but be careful. You must preserve the aspect ratio of the picture and not go beyond your blogger's template. I have choose mine to be the largest one, so let's say I want to enlarge my picture to 720 pixels width. Just look for the resolution in the code and change it.

But then all I got was an enlarged fuzzy image. It's blurred because it's an image that has been scaled from 400 to 600 so is normal to have a poor quality. Not pleased by the results I've started googling the issue. And surprise, all I could find was the same thing that I did so far. Everybody showing me how to change the resolution, but in their cases it worked. The images were scaled to their original resolution. No blur involved.

Then I've returned to the Edit HTML and started reading again the whole code and I've found something that may help those who bumped into the same problems I did. I've seen as per below print screen that there are actually two links to my pictures and they looked the same. But not quite. If you take a closer look you will see the difference. First link begins with "href" which I don't know what it stands for but is important. Maybe is reference or high resolution format. The second link begins with "src" which must be the source of the picture. So, there's no point in changing only the resolution in the code if you don't modify the link also.
You just have to make sure that the link from the "src" is the same with the "href". And that will only take to change characters "s400" to "s1600". I know that it might take a lot if you have a lot of pictures but I think you can copy the whole text in to an text editable software and change all that begins with... with...

So there you have it. The final product, larger and cleaner. The original image in a bigger version. This time I think you will be able to see me without problems. Hope this was useful.

Going Up? Or Down?

2010-10-26T23:13:00.004+03:00

It's very simple actually but very hard to decide. Which way to go? Up or down? Even if you've known the road and it was bad, somehow you still choose the same path. Why is that? Why is it that you choose the other way just when you see the end, when desperation surrounds you? Or why not help and support others who are screaming from the bottom? Because in the end we all know that Up is better than Down!

When everything fails

2010-10-25T22:28:00.005+03:00

Lack of education and knowledge can lead to one thing, indifference. We can watch how others cry for help and not care until that very day also reaches us from behind. But there will always be others who will look at us with indifference.
Lack of collective thinking can lead only to hatred, envy and loneliness. And that's the worst part. Being lonely among millions and not even realize it until is too late.

Macedonian Trails

2010-10-18T01:01:00.016+03:00

When Macedonia comes into my ears I'm always thinking about sculpted and painted stones representing great warriors on their mighty horses, cutting down everything in their path with their shiny swords and strong arms. The name Alexander also comes into my mind and think that the only related thing with the great Macedonian King is just the name.
And now, after more than 2000 years, another Alexander come to claim this lands and to describe the feeling that Macedonia has to offer.
Well, just like the Greeks, a lot has changed since then. A much lot. Must've been the fault of those Christians who came and killed the evolution of human spirit. I mean, think about all those great minds that lived in Greece and that a lot of today's society's are still based on their conceptions. Even Megas Alexandros had as tutor the great Aristotle. Now, everything is gone and maybe just some old painted stones can tell us the stories of those times. Don't think for a moment that you'll go South today and you'll find a philosopher in a market that will make you smile dumb because you never thought about what he's talking about.

My visit to Macedonia was limited to the small town of Ohrid which is one of the best holiday destinations. But you don't need to travel a lot through Macedonia to make yourself a general opinion about the place. It is called the place of mountains and lakes and indeed it is. The moment you cross the border you travel between the mountains and the scenery is spectacular. Although is not breathtaking is a lot better than driving through endless fields the whole day. The vegetation is a bit dry and the colors are pale but the road is somehow impressive.

Speaking of the roads, they do have those as well, but they are in a pretty bad shape. The ride is bumpy and a bit stressful. Even the highways are terrifying. You cannot go with more than 100 km/hour without cursing everyone. And you won't be able to reach 100 because there are pay tolls every god damn 15 minutes. In the middle of the highway! and not on the exits. But what matters the most is that they do have roads and highways, not like other countries that come to my mind right now. We have to take in consideration that a lot of those roads cross the mountains and they are the most difficult to build.

First stop Skopje! Actually we didn't stop. There was no point in doing that. On the contrary, when I see something that looks like home or worse I try to speed up. The outskirts of Skopje looks desolated and nothing attracts you to it's center, unless previous information has been provided to prove the opposite.

You know, the minute you enter a country you can realize if you've ended up in the right place or not. The boarders really matter. How much time do you spend there, if they have all the bulbs in the right place, the uniforms of the customs officers, all these details makes the difference between countries. I guess there should be a rule. If you spend a lot of time at the customs this can only mean that you clearly are dealing with imbeciles and wrong laws. One more thing, try not to go to the toilet near the customs. No further comments.

Even on the road to Ohrid I could notice details that make the difference. Unfinished houses, only brick facades, unattended landscapes, poor farms and so on. It's way far from the houses in Austria for example. The tip of civilization lies in the obsession of cutting the grass perfectly. If one leaf of grass touches the side road, than we have a problem.

Finally, arrived at Ohrid, felt like home again. Ugly as hell. No architectural understanding whatsoever. Just basic roofs with cheap markets on the ground floor. Very nice I said. Coming all the way up here to end up in a place that resemblance the worst holiday destination, Romanian seaside.

But when I've reached the lake, the light began to change. And although there are no luxurious hotels like in Monte Carlo, the lake offers a splendid view of the region. Another thing that struck me was the silence on the streets. No cocks in BMW's racing in the resort, no loud music from the bars, just a sunny day by the side of the lake.

Suddenly, everything changes! You realize that even if you didn't end up in the most luxurious resort you might feel very well here too. I am a huge fan of silent afternoons, just laying there in the sun and only hear the sound of the lake. Actually, there was one day when I simply took my blanket and slept under a tree next to the lake. Felt soooo good!

The city of Ohrids lies next to the Ohrid lake and it's an incredible settlement. Especially when you discover the old town. All the little houses crowded on the cliff, waiting from one moment to another to fall into the water. And the hill is dominated by the Fortress of Samuel build in the reign of the Bulgarian Empire. It is said that it was constructed on the foundation of another fortress built in the time of King Philip, father of Alexander the Great.

But this is not how Ohrid makes it's publicity. Mostly you will hear about it's (long gone) 365 churches, one for each day of the year. I'm not even trying to imagine how that would look like. A pile of never ending bricks. Still to this day you will find enough churches to satisfy your religious appetite. But trust me, the city is too attractive to waste your time in churches that looks the same all over the orthodox world.

First of all, you've got the lake. And it will call you to bathe in it. The water is quite warm and you will see that everybody enjoys to swim in it. The water is crystal clear and you can easily see the bottom of the lake without special glasses or anything. The lake is very clean, I mean there is no human filth or if it is, they do sure clean the place up. Watch out though if you want to jump in the lake. You will see a lot of people doing that but be careful. Painful stones waits for you at the bottom to break your bottom. Or your head perhaps.

You can let yourself lost on the small streets of the old town. Just climb to the Samuel Fortress and from there continue the road through the peaceful woods until you reach the city again. Don't rush your walk and try to catch a glimpse of everything that surrounds you. And if you're with a girl, watch out! The road is paved with temptations! Merchants with jewelry make your descent feel like crawling to the ground. They will make you stop. If tired, there are two options. Leave the girl or take her to the nearby monastery and throw her off the cliff.

When you've reached the city again try to reach the water. You'll quickly find a wooden path that walks you over the lake and next to the cliff offering you a splendid view. You'll feel pretty amazed by what the place has to offer. In the end you'll end up at some sort of beach, if you can call it like that. It looks good, intimate, but I don't think it's really comfortable too. But it's a place to spend a day and also if you didn't throw your girl by now from the cliff you can throw yourself in.

You don't want to miss taking a boat cab back home. There are a lot of boats there and if you don't know what to do or see anyone just scream for Captain Cook or something like that. Everybody is a captain there and they are probably under the water. Try Captain Nemo also. The ride with the boat is not expensive at all and if you travel with a group it will be a bargain. And it will worth it too. It's simply nice to cross the lake in a hot sunny day and freeze your hand in the lake's water. And the boat sailors are very nice too. They like to socialize and they are indeed very friendly.

I haven't tried the local cuisine because I had no time to do that. You can try it for me and share the experience. I've only ran like hell towards the McDonald's sign and cried "Civilization!". Well, not quite. Can you believe it? The bastards don't serve fries. Not at all!!! That reminds me to make a global complain to McDonald's.

But you can relax at a terrace drinking a cold one. There are enough terraces for everyone and you can enjoy them during the daytime or evening time. In the evening things get interesting and quite funny. Some of these terraces offer live music concerts. Don't expect jazz or classical music. It's somehow the same old crappy Greek music. All the time somebody crying after another. But what's so funny is that most of the terraces that offer live music are next to each other. And this way it all turns into a competition. Who can scream louder. It's quite chaotic and people never seem to bother that. I know I could not enjoy any minute in that noise.

And then you start walking the streets at night. People walk until every store is closed. And they are opened till late. You will not find brand stores but they will attract you with their low prices. I've told you. It's a very affordable holiday destination and you can go crazy shopping. Just to make an idea, a packs of cigarettes is about 1.70 euro. In western Europe I've heard it can reach 6 euro. How messed up this world can get?

People in Ohrid don't stand out in particular. They are normal people who greet you with comfort. You would probably expect to see some negative examples considering the overall level of economy but actually is quite different. I don't know how they behave between each other but with tourists they are very careful. They don't stand out and I've only seen an BMW 5 series the whole time. They're not very pretty or interesting. The guys and the girls are quite normal. Well, maybe in the night clubs things change but watch out for those girls. They're not quite so happy to see you unless you are willing to ... how should I say this, donate more than your love.

Speaking of night clubs there are quite a few in Ohrid. Some are even on the beach and they attract a lot of people. The music is very good and don't expect to get annoyed by the never ending house music although we have ended up in a place like that one night. And like I said before, you will notice the rivers of girls that come to exploit the gentleman's wallets. But don't worry. Do not think for a second that is dangerous or something else. Nobody cares what you do and you can dance and have fun 'till you drop.

You will also notice that they promote their own brands. For instance it will be quite hard to get your hands on some cold branded beer like Heineken or Carlsberg. You will find more local beer than in any other place. And although it tastes like piss you have to admire the desire to commercialize the local products. The same thing happens with cigarettes also and many other products. Thank God Coca-Cola has no match for it.

If you're tired to walk in the same place all day long you can try to do some trips outside the city. One of the destinations is the monastery of Saint Naum. It's close to the Albanian border so don't wonder unless you want them to make a movie after you. The site of the monastery includes a large beach and many many attractions that have nothing to do with religion. Or does it?

The moment you reach the place you will be greeted by the same merchants. If you didn't previously pushed your girl of the cliff you will be sorry now. There are to many witnesses here my brother. Just hang in there. To reach divinity one must endure temptation and be full of serenity. But your prayers will be answered shortly because stacks of foods await you my friend. All the barbecue meat you can think is here waiting for you, sizzling. You're in the place they call in Latin, Lychnidos.

So, after you've bought all the unnecessary souvenirs and filled your belly with "healthy" food you might want to reach your targeted destination, the monastery. Riiiight, the place where you want your sins to be forgiven. But you will have another surprise instead.

You will end up in a restaurant. Yes, there is actually a god damn restaurant attached to the holy monastery. And they organize events like weddings and stuff. Music can be heard while you try to pray. Quite some spectacle. Very orthodox I'd might say. In the monastery you can do the following things: harass the peacocks with your photo camera, enjoy the splendid view over the Ohrid lake and that's about it. Oh yes, and visit the church built in the 16th century.

I haven't warned you if you travel by car. I have been with a tour bus there but I could not notice some of the "driving" situations. People can get stuck in awkward places and get out of them quite difficult. And that's because you will not meet the greatest drivers in the world. On the contrary. But what's to admire is that even if they get stuck they don't start horning up and down like crazies. They calmly maneuver the cars so that they can get out of there. But calmly and slowly. So, be patient!

But do choose this place for your next holiday. With all the good and the bad things it's a place to visit and re-visit. I have to admit that even if the place seems poor they do offer you the best treatment they can offer. The Macedonians are proud of their country although nothing of the great warriors spirit lies anymore in them. I do believe they struggle to promote their country and I will gladly spend my holidays there than in my own country even if there are some resemblances.

And if you look at the details you know that actually it has it's own unique spirit now. And that is proof that a nation is trying to make a stand out there. And they have with what. Endless mountains and one of the best lake resorts I've ever seen.

And what could be more peaceful than having a view of the lake at the sunset that will make you sigh in pleasure. Macedonia is great and I'm looking forward to my next visit. This time, to make the ride even more bumpy I'll have to rent a Daewoo Tico. It's madness out there. If you ever had a Tico and sold it you can definitely found it there, brother. It's like their national car or something. In the end I don't understand what made Alexander conquer all in it's path. His country was enough to spend a lifetime. Greed.... or Greek.

We shall call him George!

2010-10-13T23:04:00.006+03:00

This guy visited us while sun bathing on Pag Island, Croatia. We decided to call him George. He replied as a true lord, bubbling...

Minutes Before

2010-10-10T00:03:00.002+03:00

Charles Bridge in Prague

Olanesti Witch Project

2010-10-07T22:33:00.002+03:00

Olanesti Resort can offer some inspiration, or as they call it S.C. OLANESTI RIVIERA S.A.

Atelier Aiurea

2010-10-06T22:38:00.003+03:00

You can find this inspiring place on Covaci Street 19. Follow the good taste!

Croatia - Sunset over Pag Island

2010-10-05T23:46:00.002+03:00